CURIOS // Ce spunea Ion Sturza despre Plahotniuc în 2011

Vladimir Voronin i-a creat toate condițiile pentru ascensiunea lui Vladimir Plahotniuc, pe timpul guvernării comuniștilor, iar ultimul „îi ducea geanta, îi punea o masă, îi organiza un avion”.

Numai că atunci când s-a schimbat guvernarea, în 2009, Plahotniuc ar fi spus senin: „Mulţumesc! Nu-mi mai sunteţi datori cu nimic, la revedere!”.

Aceste declarații le-a făcut candidatul desemnat la funcția de premier încă în 2011, într-un interviu acordat jurnalistului Pavel Păduraru, și, deși nu-i pronunță numele lui Plahotniuc, contextul dezvăluie faptul că anume despre el este vorba.

Vă propunem mai jos un fragment din interviul la care am făcut referire:

Jurnalist: Cum l-aţi cunoscut pe Oleg Voronin şi cum aţi ajuns să conduceţi împreună „Fincombank”?

Ion Sturza: L-am cunoscut pe la sfârşitul anilor ‘80, când era un simplu cercetător ştiinţific într-un laborator. Atunci erau foarte multe afaceri „interesante” - cei de la laboratorul respectiv încercau să demonstreze că apa simplă, tratată printr-o instalaţie de prelucrare cu izotopi, asigură plantelor o roadă mai mare. De fapt, era o mică şmecherie. Mergeau pe la preşedinţi de colhoz, le dădeau bani sau un televizor şi aceia semnau nişte acte în care era scris că tot ce e tratat cu „apa sfântă” aduce roade… Mai aproape l-am cunoscut pe Oleg în 1993 când noi, un grup de entuziaşti, am decis să fondăm o bancă. Printre acţionarii de la început am fost şi eu, ca persoană şi companie, dar şi el. Aveam relaţii strict de afaceri, corecte, care s-au dezvoltat destul de bine. Atât timp cât ceilalţi acţionari, colegi din Consiliul de administrare al Băncii, împărtăşeau aceleaşi valori cu mine, am rămas acolo. Eu aveam experienţă, inclusiv internaţională, şi voiam să fac restructurări profunde în bancă, dar apoi am simţit o reticenţă şi o răceală din partea lor. La finele lui 2005, când lucrurile au degenerat de tot, mi-am dat demisia şi mi-am vândut pachetul de acţiuni. Oleg a preluat de la mine funcţia de preşedinte al Consiliului.

În ce măsură banca se bucura de protecţie din partea statului, când Voronin era la putere?

Nu era nevoie să intervină persoana X sau Y, dacă se ştia că acţionar este fiul preşedintelui RM. Cine mai putea să deschidă gura pe atunci? Deşi, în ultimii ani, avantajele administrative în sectorul bancar nici pe departe nu erau ale „Fincombank”. Cred că, dacă voiau ei, o făceau prima bancă din Moldova. Dar, oricât ar fi de straniu, n-au făcut-o, inclusiv ca să nu ia toate pietrele în cap. În schimb, acel care era undeva în umbră, s-a dezvoltat rapid.

Acum în ce relaţii sunteţi cu Oleg?

În nicio relaţie. Zilele astea ne-am întâlnit şi am discutat despre situaţia politică, la iniţiativa lui. În rest… totuşi, rămâne o problemă între noi doi acel atac furibund asupra mea, din 2008. Atunci, mi-au fost deschise vreo opt dosare penale, comuniştii suspectându-mă că susţin moral şi financiar un partid de opoziţie care azi e la guvernare. Faza e că printr-un fond de investiţii, noi procurăm terenuri agricole în RM şi facem un fel de bancă de terenuri.

Şi atunci cineva ne-a suspectat că, de fapt, noi nu cumpărăm teren de la ţărani, dar finanţăm structurile teritoriale ale acestui partid. Mi-au atacat frontal toate rudele şi partenerii de afaceri… Am depăşit problema prin judecată, ca să nu devin dependent sau cumătru cu noua guvernare. Şi am câştigat. Dar ştiu că anume Oleg a coordonat atacul.

Îl înţeleg - el este un fecior-model, ţine foarte mult la tatăl lui şi este gata să frângă gâtul oricui pentru el. N-a mai contat istoria relaţiilor noastre - eram inamicul politic. Dar tot atunci aflasem că şi alţi oameni de afaceri, care azi sunt în diferite prezidiuri, făceau scenarii cum să-mi incendieze gardul, ca să mă intimideze. Foarte multe lucruri făcute de Voronin nu erau iniţiate de el - erau băieţi care îl întărâtau, care ştiau cum să-l manipuleze, căci erau geloşi pe afacerile şi succesele mele.

După dvs., Oleg Voronin este un bun om de afaceri sau un profitor de puterea politică a tatălui său?

El a fost un om de afaceri destul de inteligent, corect, abil, atâta timp cât tatăl lui nu s-a aflat la putere. Pe urmă, toate aceste calităţi nu mai contau. Dar n-a făcut el chiar atât de mulţi bani - poate că au existat nişte scheme din care profita şi el, dar cu totul alţii au strâns marile profituri.

Marea greşeală a familiei Voronin este că ei, în dorinţa de a fi cât de cât corecţi, au limitat implicarea lor, inclusiv a lui Oleg, în afaceri. În schimb, au deschis porţile pentru altcineva. Şi acel altcineva, când s-a schimbat guvernarea, a spus senin: „Mulţumesc! Nu-mi mai sunteţi datori cu nimic, la revedere!”.

Dar cu ce scop Voronin l-a ajutat pe acest „altcineva”?

Fiecare guvernator are nevoie de cineva care să-i ducă geanta, să-i pună o masă, să-i organizeze un avion. Perioada de creştere absolut fulminantă a unor oameni de afaceri din RM a fost anume în 2002-2010. Majoritatea continuă să-şi menţină poziţia în topul afacerilor, care însă nu sunt afaceri”.