Cum se poziționează Moldova în topul mondial al guvernelor cu cele mai mari cheltuieli publice

Cheltuielile guvernamentale au un rol central în orice economie, finanțând de la sănătate și pensii până la infrastructură, educație și apărare. Totuși, ponderea din PIB alocată acestui tip de cheltuieli variază puternic de la o țară la alta, în funcție de structură demografică și de prioritățile fiscale ale fiecărui stat.

O analiză bazată pe datele Fondului Monetar Internațional (FMI) compară nivelul cheltuielilor publice ca procent din PIB în întreaga lume. Din acest clasament, Kiribati se detașează net pe primul loc, cu cheltuieli guvernamentale echivalente cu 98,1% din PIB, cu peste 26 de puncte procentuale peste Insulele Marshall, aflate pe poziția a doua, cu 71,6%.

În top se regăsesc, în mare parte, fie mici economii insulare, fie state europene cu sisteme extinse de bunăstare socială, două tipuri foarte diferite de modele de cheltuieli publice. Dintre marile economii, Franța are cele mai ridicate cheltuieli raportate la PIB, de 57,2%, în timp ce Coreea de Sud (22,5%), India (28,4%) și Mexico (30,3%) se situează mult mai jos.

Clasamentul principal al țărilor cu cele mai mari cheltuieli guvernamentale ca pondere în PIB arată astfel (date FMI):

1. Kiribati – 98,08% din PIB
2. Insulele Marshall – 71,58%
3. Ucraina – 71,27%
4. Dominica – 58,8%
5. Finlanda – 57,68%
6. Franța – 57,17%
7. Micronezia – 56,97%
8. Austria – 56,03%
9. Belgia – 54,49%
10. Lesotho – 53,48%
11. Italia – 50,56%
12. Kuweit – 50,41%
13. Germania – 49,43%
14. Polonia – 49,41%
15. Suedia – 49,30%.

Kiribati apare drept un veritabil outlier, în timp ce mai multe state nordice și din Europa de Vest se grupează în jurul pragului de 50% din PIB. În contrast, multe economii emergente de mari dimensiuni alocă o parte considerabil mai mică din producția lor la nivel de PIB pentru cheltuieli publice.

La o primă vedere, poziționarea din top poate părea surprinzătoare. De ce apar mici națiuni insulare din Pacific alături de țări dezvoltate precum Franța, Finlanda sau Italia? În cazul statelor precum Kiribati și Insulele Marshall, cheltuielile guvernamentale sunt puternic influențate de ajutoare și granturi externe, care finanțează o mare parte a serviciilor publice, în condițiile în care dimensiunea economiilor interne este redusă. Astfel, sprijinul internațional face ca nivelul cheltuielilor publice să se apropie de mărimea întregii economii anuale.

Un al doilea tipar apare în Europa. Țări ca Finlanda (57,7%), Franța (57,2%), Belgia (54,5%), Italia (50,6%) și Germania (49,4%) întrețin sisteme de protecție socială cuprinzătoare, care includ sănătate publică universală, pensii de stat, asigurări de șomaj și alte programe sociale. Aceste politici împing în mod natural în sus ponderea cheltuielilor publice în PIB.

Economiile cu venituri ridicate tind, de asemenea, să aibă populații mai îmbătrânite. Crește astfel presiunea asupra bugetelor de pensii și asupra sistemelor de sănătate, ceea ce contribuie la poziționarea constantă a multor state bogate în partea superioară a acestor clasamente.

Istoric, pe măsură ce țările s-au dezvoltat economic, cheltuielile guvernamentale au crescut, odată cu extinderea educației, a sănătății și a sistemelor de asigurări sociale. Totuși, traiectoriile de cheltuieli diferă mult, în funcție de alegerile de politică publică și de evoluțiile demografice specifice fiecărei națiuni.

Un nivel mai ridicat al cheltuielilor nu garantează automat rezultate mai bune. Cheltuielile publice pot îmbunătăți serviciile pentru populație și pot susține dezvoltarea economică pe termen lung. Impactul lor depinde însă de cât de eficient sunt alocate resursele și de modul în care sunt finanțate. Dacă deficitul bugetar devine persistent și datoria publică tot crește, apar riscuri fiscale serioase, mai ales când cheltuielile depășesc constant veniturile.

Structura cheltuielilor contează la fel de mult ca volumul total. Unele state prioritizează sănătatea, educația și programele sociale. Altele pun accent pe infrastructură, apărare sau pe plata serviciului datoriei. Din acest motiv, țări cu niveluri similare ale cheltuielilor guvernamentale pot ajunge la rezultate economice și sociale foarte diferite.

La nivel global, datele FMI arată o plajă largă a ponderii cheltuielilor publice în PIB: de la aproape 100% în Kiribati la sub 25% în Coreea de Sud, între economiile mari. În intervalul intermediar se regăsesc numeroase state, printre care și Republica Moldova, cu o pondere de 37,96%. Guvernele trebuie să găsească un echilibru între extinderea serviciilor publice și sustenabilitatea fiscală, iar acest echilibru diferă semnificativ de la o țară la alta.