Cum să intri mai sănătos și BOGAT în anul 2023

În șuvoiul vieții de zi cu zi, suntem prinși între sarcinile de la job, menținerea relațiilor sociale și multe alte responsabilități. Cine reușește să jongleze cu toate fără să scape vreuna pe jos poate spune că are o viață de succes. Însă mulți dintre noi ignoră adesea un aspect important: ce va fi cu noi, cei de peste ani? Cum arată versiunea ta din viitor? Vei fuma în continuare? Vei evita să faci sport pentru că încă nu ți-a spus medicul că altfel e de rău? Vei lăsa mereu pe luna următoare să pui niște bani deoparte, oricât de puțini?

Dacă răspunzi la aceste întrebări cu „da”, înseamnă că îți tratezi versiunea din viitor ca pe un străin. Ceea ce înseamnă, în timp, o satisfacție mai scăzută a vieții.

Cum stau românii la acest capitol, care sunt originile acestei nepăsări, cum arată radiografia ei anatomică și morală și cum am putea să ne apropiem de noi, cei din viitor, pentru o viață mai bună și, deci, pentru un viitor mai liniștit?

E o introspecție numai bună de făcut în această perioadă în care mulți oameni își fixează „target”-uri ambițioase pentru noul an, dar care adesea ignoră ceea ce ar putea fi ei în viitor, cu adevărat. În acest sens, Panorama a stat de vorbă cu Emilian Mihailov, cercetător în psihologie morală și neuroetică, conferențiar la Facultatea de Filosofie din București, și cu Hal Hershfield, profesor de psihologie, marketing și behavioural decision making de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA).

Unul dintre cei mai buni prieteni îmi povestea la un moment dat că atunci când a plecat de acasă la facultate, a scris trei-patru pagini în care se încuraja pe el, cel de peste câțiva ani, că își va face un rost, își va găsi o slujbă care îi va face plăcere și va avea o relație. Scrisoarea nu era doar un sprijin moral așternut pe hârtie. Conținea și sfaturi. Pentru ca toate să devină realitate, trebuia să muncească și să nu se lase descurajat de ce ar putea întâlni în marele și necunoscutul oraș. Astăzi le are pe ambele. Și relația, și jobul.

Deși poate părea doar un detaliu din viața unui necunoscut, în acea scrisoare a unui proaspăt student se află o intuiție foarte bună, sprijinită și de știință: trebuie să ne gândim la noi cei din viitor și să ni-i apropiem. Rezultatele capătă aplicații cât se poate de practice. Putem deveni mai atenți cu finanțele sau cu sănătatea noastră, de exemplu. Prietenul meu, de pildă, pune bani deoparte, este atent la cheltuieli și este singurul din grupul nostru la zi cu analizele medicale.

Nu la fel este cazul pentru majoritatea românilor care nu stau bine la capitolul economii, de exemplu. 37% dintre noi nu avem deloc bani puși deoparte, iar 21% avem, dar pentru mai puțin de trei luni, conform studiului realizat de McKinsey România pentru Panorama. Pare că suntem un popor fatidic, pe care soarta îl joacă după reguli necunoscute, noi neavând nicio putere. Sau cel puțin așa arată o cercetare IRES din 2017. Atunci, 52% considerau că „doar Dumnezeu poate decide viitorul nostru”, 65% își puneau viitorul în mâinile decidenților politici, iar 60% considerau că pur și simplu planurile de viitor nu își au sensul.

Să ne luăm pe noi, cei din viitor, mai mult în calcul nu este deloc o sarcină simplă. Dar este extrem de necesar pentru o viață mai bună, atât la nivel individual, cât și la nivel social. Asta pentru că o relație bună cu noi, cei din viitor, ne face și să luăm decizii mai bune din punct de vedere moral, după cum explică Emilian Mihailov, directorul Centrului de cercetare în etică aplicată, de la Facultatea de Filozofie a Universității București.

„În popor, se spune adesea că trecutul ne bântuie. De fapt, viitorul este cel care nu ne dă pace. Ceea ce a trecut nu mai există. Cu cât reușim să ne raportăm la viitor mai mult, cu atât deciziile noastre vor fi mai bune. Cea mai importantă virtute care ne ajută să integrăm viitorul în viața noastră este răbdarea. Cu ajutorul ei facem față incertitudinii viitorului, care ne tentează să alegem ceea ce este în fața noastră, chiar dacă nu este cea mai bună opțiune. Nu dăm vrabia din mână pentru cioara de pe gard.

Dacă suntem dispuși să ne amânăm satisfacerea dorințelor, atunci vom culege fructele unor eforturi susținute, care ne vor duce departe. Există dovezi empirice că persoanele care-și controlează dorințele din prezent reușesc să ia decizii pe termen lung, să pună bani deoparte. Or, deciziile strategice sunt cele care sunt decisive pentru a duce vieți mai împlinite personal și profesional. Din păcate, ființele umane, ca toate celelalte vietăți, caută să-și satisfacă dorințele în imediatul prezentului”.

Printre studiile empirice de care vorbește Mihailov se numără și cele ale lui Hal Hershfield, profesor american care a desfășurat o serie de cercetări pe tema relației dintre sinele nostru prezent și viitor. „Legăm empiric gândirea pe termen scurt despre sine cu un comportament neetic”, se arată, în acest sens, în lucrarea publicată de Hershfield și colegii lui în 2011.

Opt ani mai târziu, a urmat un alt studiu care s-a bazat pe o cercetare întinsă pe un deceniu și care a implicat peste 4.000 de persoane. Acesta a arătat și influența individuală a raportării la viitor:

„Am descoperit că oamenii care percepeau mai multe similarități între sinele lor prezent și cel viitor au ajuns mult mai satisfăcuți cu viața lor 10 ani mai târziu”, rezumă concluzia studiului profesorul Hal Hershfield.

Baza acestor cercetări a clădit-o filosoful britanic Derek Parfit care în cartea sa, „Reasons and Persons”, dă exemplul unui băiat care se apucă de fumat, deși știe că astfel se supune riscului unei morți premature și dureroase. Rezultă regula de aur, dar în sens invers: „Băiatul nu se identifică cu sinele său viitor. Nu ar trebui să îi facem sinelui nostru viitor ce ar fi greșit să le facem altor oameni”.

Iar de vină pentru că ne tratăm pe noi din viitor ca pe niște străini sunt, culmea, chiar creierele noastre.

Continuarea AICI.