Cum a petrecut celebrul Lev Tolstoi săptămâni de desfrâu total în România. Uriaşul scriitor rus avea trei mari vicii

Marele romancier rus Lev Tolstoi a demisionat din armată în 1856 şi s-a dedicat, până la finalul vieţii, activităţii beletristice. Pe de altă parte, şi-a petrecut multă vreme în petreceri desfrânate.

Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), considerat unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii, dacă ar fi să menţionăm doar operele sale de mare succes „Război şi Pace“ şi „Anna Karenina“, a avut în tinereţea sa şi o perioadă pe care a petrecut-o în România, în calitate de soldat al armatei ruse.

Provenit dintr-o familie bogată, al cărei mamă a murit când nu avea decât doi ani, Lev a fost crescut de bone şi servitoare, la Iasnaia Poliana, unde şi-a scris majoritatea operelor şi care a devenit moşia sa după împărţirea averii cu fraţii săi.

La vârsta de 23 de ani, s-a înrolat în armata Rusiei, care acţiona în Caucaz, devenind doi ani mai târziu subofiţer de artilerie. Un an mai târziu, Tolstoi este transferat în armata dunăreană şi-şi petrece câteva luni la Bucureşti, unde se lasă atras de viaţa dezordonată a ofiţerimii.

În vara anului 1854, mai exact pe 31 iulie, poposeşte la Focşani, unde stă 17 zile. Avea 26 de ani, iar în jurnalul său, pe care îl ţinea de la 1847, descrie momentele petrecute aici, recunoscând cu francheţe obsesiile sale şi desfrâul.

„Cine lecturează jurnalul scriitorului rămâne surprins de rigoarea cu care îşi însemna traseul străbătut, oamenii şi locurile, dar şi toate întâmplările la care a participat sau numai le-a observat ca martor ocazional. Scriitorul, care şi-a petrecut o treime din viaţă călare pe cal avea, la vremea aceea 26 de ani, de curând fusese avansat sublocotenent şi participa la războiul Sevastopolului servind ca aghiotant al generalului Adam Osipovici Serjputovski. Asemeni tuturor copiilor din familii nobiliare, tânărul conte Lev Nicolaevici Tolstoi a îmbrăţişat şi el cariera armelor şi atunci când ţara a intrat în războiul Crimeii a trebuit să răspundă la chemarea ţării. Viitorul mare scriitor a traversat Principatele Române în primăvara anului 1854“, potrivit scriitorul tecucean Ionel Necula, care a studiat jurnalul marelui dramaturg.

În jurnalul său, Tolstoi menţionează şi episoade savuroase, cum ar fi spre exemplu agăţatul femeilor din oraş, dar şi pasiunea pe care şi-o făcuse pentru o anume Zamfira. Câteva fragmente elocvente din jurnalul ţinut cu regularitate.

1 august „M-am sculat târziu şi toată dimineaţa l-am citit pe Schiller, dar fără plăcere şi fără poftă. După masă, deşi am fost dispus să lucrez, am scris, din cauza lenei, foarte puţin. Toată seara am petrecut-o tălălăind după fete. Multe lucruri interesante s-au întâmplat pe ziua de astăzi: şi lectura pentru ordonanţă, şi rendez-vous-ul din grădină, şi înşelătoria lui Subin. Despre toate acestea voi scrie mâine, întrucât acum este ora 2.00. Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă iar nu lucrez mâine nimic, mă împuşc. Şi-mi mai reproşez şi nehotărârea impardonabilă cu muierile“.

2 august „Dimineaţa am scris puţin, la «Însemnările artificierului». După masă am dormit şi m-am dus la Zamfira, cu succes. /…/“

12 august „Dimineaţa am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată?! Am pierdut la joc restul banilor şi am pierdut ce nu aveam cum plăti - 3.000 de ruble. Mâine îmi vând calul”.

Nu ştim dacă şi-a vândut sau nu calul, pentru că nu mai menţionează acest lucru în jurnal, dar restul de zile pe care îl petrece la Focşani nu este unul plictisitor.

Autocaracterizare: irascibil, lipsit de caracter şi leneş

15 august „M-am sculat devreme şi m-am dus la Odobeşti. Într-un fel, această plimbare nu mi-a reuşit. Am scris puţin şi foarte prost, am dormit, m-am dus la curse şi seara mi-am pierdut-o acasă. Repet ceea ce am mai scris: am trei defecte principale de care trebuie să scap: 1) lipsa de caracter; 2) irascibilitatea şi 3) lenea. Voi urmări cu toată atenţia posibilă aceste trei vicii, şi voi nota. Doar după aceea, dacă mă dezbar de ele, mă apuc de îndeplinirea celorlalte două reguli ale satisfacţiei şi dobândirea dragostei. Dar mă voi strădui încă de pe acum să nu le scap din vedere“.

16 august „De dimineaţă am strigat la Nikita - irascibilitate.

1) Am lenevit de faţă cu Andropol.

2). Am alergat după o muiere, cu toate că-mi dădusem cuvântul să nu mai îmbrăţişez pe nimeni cel puţin o lună, şi chiar şi atunci numai în caz de dragoste. - Lipsă de caracter.

3) Am discutat cu înflăcărare în contradictoriu - irascibilitate.

4) Deci irascibilitate - 2, lipsă de caracter - 1 şi lene - 1. Mai important decât orice este pentru viaţa mea îndreptarea acestor vicii. Cu această frază îmi voi termina de acum înainte jurnalul, în fiecare zi“, îşi încheie Tolstoi jurnalul petrecut la Focşani, zilele următoare, găsindu-l, în drum spre Sevastopol, la Tecuci, Bârlad şi Vaslui.

Timp de câteva luni, Tolstoi îşi încheia jurnalul cu cuvintele promise referitoare la viciile sale. Lev Tolstoi a demisionat din armată în 1856 şi s-a dedicat, până la finalul vieţii, activităţii beletristice.

În 1862, la vârsta de 34 de ani, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic renumit, care i-a dăruit 12 copii şi i-a fost alături până la finalul vieţii, în anul 1910.

Sursa: adevarul.ro