Creator de conținut cu peste un milion de urmăritori rupe tăcerea despre trichotilomanie: „Nu trebuie să ne fie rușine”

Un creator de conținut online, care suferă de o tulburare compulsivă de smulgere a părului, spune că persoanele cu aceeași afecțiune „nu ar trebui să le fie rușine” și să nu „se simtă jenate”.

Ruben Chorlton-Owen, în vârstă de 24 de ani, din Abersoch, Gwynedd, are trichotillomanie, cunoscută și ca trich sau TTM. Această tulburare îl face să își smulgă obsesiv barba sau sprâncenele atunci când este anxios sau plictisit.

Se estimează că trichotillomania afectează între 1 și 2% din populație, potrivit unor cercetări publicate în revista științifică Nature.

Clare Mackay, profesor de neuroștiințe la Universitatea Oxford, explică faptul că afecțiunea poate deveni foarte severă și poate duce la smulgerea întregului păr.

Ruben, diagnosticat cu trichotillomanie în urmă cu 10 ani, povestește că, în cel mai dificil moment, și-a smuls aproape toate firele de păr de la sprâncene.

„Îmi amintesc că m-am uitat în oglindă și m-am gândit ‘ce am făcut?’. Am început să evit pozele și, uneori, purtam șapcă pentru a ascunde zonele în care părul se rărise”, spune el.

„Dacă oamenii întrebau ce s-a întâmplat, glumeam că a fost un accident la ras, în loc să spun adevărul.”

Ruben, care are peste un milion de urmăritori pe TikTok, speră că, vorbind deschis despre condiția lui, le va arăta altora că nu sunt singuri.

„Este ceva real, de care oamenii nu ar trebui să le fie rușine și nici să se simtă stânjeniți”, afirmă el.

„Doar fiți împăcați cu voi înșivă și, dacă vreți să căutați informații online sau să contactați niște organizații caritabile sau chiar pe mine, simțiți-vă liberi să o faceți.”

Trichotillomania apare atunci când cineva nu își poate controla impulsul de a-și smulge părul.

Conform NHS, persoanele își pot smulge părul de pe cap sau din alte zone, cum ar fi sprâncenele sau genele.

De obicei, tulburarea debutează între vârsta de 10 și 13 ani.

Face parte dintr-o familie de tulburări numite „comportamente repetitive orientate spre corp” (BFRB), cum ar fi rosul unghiilor sau culesul pielii.

Cercetări realizate la Universitatea Oxford arată că aproximativ jumătate dintre persoanele cu această afecțiune nu caută niciodată tratament.

Partenera lui Ruben, Amber Phillips, spune că a observat pentru prima dată trichotillomania lui Ruben atunci când se uitau împreună la televizor.

„Observam că își trăgea mereu de firele de păr și îl întrebam ‘ce faci?’, iar asta se întâmpla destul de des, mai des decât un obicei normal. El spunea ‘nu mă pot opri’.”

Amber spune că este bucuroasă că Ruben a decis să vorbească public despre asta.

„Cred că e foarte bine că răspândește informații și crește gradul de conștientizare”, declară ea.

„Sunt foarte mândră de el și este un gest foarte curajos să ieși în față și să vorbești despre ceva legat de care ești nesigur, ceva ce în mod normal ascunzi.”

Clare Mackay trăiește cu trichotillomanie de 40 de ani și colaborează acum cu grupul de suport BFRB UK and Ireland.

Noua ei carte, „Keep Your Hair On: Understanding Urges to Pick, Pull and Bite”, se bazează pe experiența personală și pe anii de cercetare asupra comportamentelor repetitive orientate spre corp.

„Este un comportament normal de îngrijire să mai ciupești, să smulgi sau să muști puțin”, spune ea.

„Dar poate deveni extrem de grav – oamenii își pot smulge tot părul. Diferite persoane sunt declanșate de lucruri diferite. În esență, este un comportament de auto-liniștire.”

Ea descrie trichotillomania ca pe o afecțiune cronică, însă subliniază că poate fi ținută sub control.

„Există terapeuți care oferă tipuri specifice de terapie, dar strategiile de autoajutor pot fi la fel de eficiente. Și una dintre cele mai bune este să găsești alte persoane care suferă de același lucru.”

Meryl Da Costa-Rohland lucrează pentru TrichStop, un program de tratament pentru trichotillomanie.

Spune că există multe tehnici diferite care îi pot ajuta pe cei afectați.

„Cei mai mulți dintre noi au auzit de terapia cognitiv-comportamentală, care poate contribui la abordarea gândurilor și a tiparelor legate de smulgerea părului”, explică ea.

„Avem și terapia prin acceptare și angajament, sau ACT. Aceasta îi ajută pe oameni să creeze un mic spațiu între impuls și comportament. Și, de asemenea, ne ajută să reacționăm diferit la modul în care răspundem acelui impuls.”

Ruben spune că, după ce și-a făcut microblading la sprâncene – o tehnică de tatuaj cosmetic semipermanent care le dă formă și le umple – i s-a redus dorința de a-și smulge firele de păr.

El intenționează să realizeze mai multe videoclipuri despre trichotillomanie, în urma reacțiilor pozitive primite după ce a decis să vorbească despre propriile experiențe.

„Am avut un tip care m-a contactat și mi-a spus ‘mulțumesc mult pentru asta, mi-ai dat imboldul de care aveam nevoie ca să caut ajutor pentru situația mea’”, povestește Ruben.