CONSTATARE // „Teatrele din R. Moldova nu-şi doresc decât nişte critici servili”

Interviu cu criticul de teatru Angelina Roşca, doctor în studiul artelor, şefa Catedrei teatrologie, Facultatea Teatru, Film şi Dans de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

Dnă Roşca, ce părere aveți despre teatrul din R. Moldova?

În ultimul deceniu urmărim un declin progresiv al acestuia.

De ce credeţi că este un declin şi cum ar putea fi oprit acesta?

Sunt mai multe lucruri de făcut pentru a scoate teatrul din situaţia în care este. Ar fi necesară efectuarea unor acţiuni complexe, cum ar fi: înfăptuirea unei reforme de finanţare şi de funcţionare a teatrelor; organizarea unor comisii de evaluare a activităţii teatrelor şi a nivelului artistic al spectacolelor; includerea teatrelor independente în structura complexă de relaţii a artei teatrale oficiale şi a celei marginale; încurajarea masivă a proiectelor individuale de creare a valorilor alternative; oferirea burselor guvernamentale şi UNITEM tinerilor regizori pentru a studia peste hotare; repunerea în drepturi profesioniste a criticii de teatru (obligată să fie un analist judicios şi obiectiv al procesului teatral) prin crearea condiţiilor oportune de exercitare a cunoştinţelor şi abilităţilor; excluderea situaţiilor când un absolvent de calitate de la specialitatea Teatrologie nu-şi găseşte loc de muncă, pe când la unele teatre, redacţii radio/tv sunt deseori angajate persoane necalificate, ba chiar agramate; stabilirea legăturii durabile şi eficiente între Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice (AMTAP) şi teatrele din R. Moldova pe mai multe planuri, prioritare fiind includerea tinerilor specialişti în producţia teatrală şi susţinerea (prin oferirea scenei, atelierelor, costumeriilor, resurselor tipografice etc.) spectacolelor de licenţă. Ar mai fi şi crearea Teatrului universitar în cadrul AMTAP pentru existenţa unui Laborator de experimente absolut necesar procesului de studii şi pentru menţinerea în circuit activ al spectacolelor studenţeşti de valoare.

Ce înseamnă, de fapt, să fii critic de teatru în R. Moldova?

Să te impui în ciuda faptului că societatea degradantă şi ignorantă nu cunoaşte nici măcar ce înseamnă o asemenea îmbinare de cuvinte, că teatrele nu-şi doresc decât „critici” servili, că ziarele solicită doar cronici elementare pentru nişte onorarii de mizerie sau pe gratis, că îţi exerciţi profesia şi te cultivi pe cont propriu, deoarece nicio structură nu-ţi achită plecările la festivaluri, conferinţe, congrese etc. Condiţia criticilor seniori, care s-au impus altădată în condiţii mai favorabile, nu este acum cu mult mai bună. Activitatea Secţiei Critică a UNITEM a ajuns să fie nulă. Practica de a discuta spectacolele a trecut în istorie. Doar din când în când pentru critici şi teatrologi se iveşte câte un prilej de a realiza un schimb de idei. Au loc situaţii cu totul anormale când, de pildă, la Festivalul Internaţional al Teatrelor de cameră şi spectacolelor de forme mici - Moldfest.Rampa.Ru - criticii de limbă română nu sunt invitaţi nici la discuţii, nici la spectacole.

Ce spectacole credeţi că ar trebuie să fie montate astăzi ca teatrul să-și păstreze rolul educativ?

Spectrul de motive educative în repertoriul teatral poate fi foarte divers. Principalul e să existe la diferite nivele (Guvern, primărie, ONG etc.) programe educative, care ar stimula şi ar susţine financiar producţiile teatrale.

De ce publicul de azi cere să vadă mai mult comedii de bulevard?

Pentru că s-a tâmpit.

Călătoriți foarte des. Cum este privit teatrul din R. Moldova peste hotarele țării?

Călătoriile mele sunt aproape indisolubil legate de teatru. În şirul lung de ţări (printre care se numără Italia, Franţa, Spania, Austria, Estonia, Lituania, Letonia, Georgia, Armenia, Ucraina, Belarus,Mongolia, Grecia, Macedonia, Bulgaria) cele mai puternice impresii teatrale le-am avut în Rusia şi în Polonia.

În ultimii doi ani, la cele mai prestigioase festivaluri, este apreciat spectacolul „Casa M” în regia Luminiţei Ţâcu.

În afara preocupărilor legate de teatru, cu ce vă umpleţi timpul liber?

Ocupaţia favorită cu nepotul este jocul de-a teatrul, cu utilizarea (în condiţii casnice, fireşte) a decorului, costumelor, luminii, muzicii… Realizăm împreună adaptări scenice ale poveştilor şi povestirilor. Adorăm lecturi despre Cosmos. Suntem pasionaţi şi de simulatoare computerizate ale competiţiilor auto şi ale luptelor cu avioane militare.

Vă mulţumesc pentru dialog!

Interviu realizat de Elisaveta Pânzari