CNN: Biden creşte miza unui război pe care Trump îl va moşteni. Ar putea rachetele ATACMS să schimbe cu adevărat soarta războiului?

Decizia preşedintelui american Joe Biden de a permite Ucrainei să folosească rachete americane cu rază lungă de acţiune în Rusia urmează unui model familiar: Casa Albă refuză luni de zile să aprobe o cerere de arme din partea Ucrainei, temându-se că ar fi o escaladare. Kievul critică zgomotos refuzul şi, tocmai când cererea pare să fi fost uitată, administraţia Biden o aprobă, comentează CNN.

Cererile Ucrainei pentru HIMARS, tancuri Abrams, F16 - toate au urmat un model similar de refuz şi tergiversare, pentru ca în cele din urmă permisiunea să fie acordată, dar aproape în momentul în care părea să fie prea târziu. Este prea târziu pentru ca sistemele de rachete tactice ale armatei, fabricate în SUA, sau ATACMS, să facă o diferenţă dacă lovesc ţinte din interiorul Rusiei? Răspunsul este complex şi poate explică o parte din reticenţa administraţiei Biden de a acorda permisiunea, potrivit CNN, citat de news.ro.

În primul rând, există o cantitate limitată de ATACMS pe care Ucraina o poate primi. Prin urmare, chiar dacă Kievul este capabil să lovească în interiorul Rusiei - iar raza de acţiune este cu 100 de km mai mare - nu va produce o schimbare peste noapte pe câmpul de luptă. Analiştii au enumerat volumul de ţinte ruseşti care se află în raza de acţiune a acestor rachete - Institutul pentru Studiul Războiului identificând sute de ţinte - după ce administraţia Biden a informat aparent că aerodromurile ruseşti aflate în raza de acţiune a ATACMS şi-au evacuat avioanele de atac în interiorul Rusiei. Dar, într-adevăr, Ucraina nu va primi suficiente ATACMS pentru a modifica cursul războiului.

În al doilea rând, Ucraina a reuşit să pătrundă mai adânc în interiorul Rusiei folosind drone de fabricaţie internă, mai ieftine. Statele Unite au fost de acord să contribuie la finanţarea dezvoltării acestor dispozitive, care par să fi făcut ravagii în jurul aeroporturilor din Moscova şi în infrastructura energetică a Rusiei.

În al treilea rând, permisiunea de a utiliza rachete de precizie americane pentru a lovi mai adânc în interiorul Rusiei este, după cum sună, destul de provocatoare. Este adevărat că Moscova este acum destul de slabă din punct de vedere militar şi este puţin probabil să caute un conflict total cu NATO sau cu SUA. Dar, la un moment dat, Kremlinul va încerca să îşi restabilească puterea de descurajare. Serviciile secrete ale Moscovei au fost acuzate de sabotarea unor obiective civile din Europa, inclusiv rapoarte recente conform cărora au fost plasate pachete explozive pe avioane de curierat în Europa.

Administraţia Biden a avut dreptate să pună în balanţă utilitatea practică a loviturilor cu rază mai mare de acţiune şi potenţialul de daune colaterale civile în statele membre NATO, în cazul în care Rusia se simte obligată să riposteze cumva. Prin urmare, nu a fost o decizie atât de simplă sau de evidentă precum au susţinut unele voci de la Kiev. Obiectivul mai larg pare să fi fost acela de a determina administraţia Biden să se implice mai mult în războiul din Ucraina - să scoată cu adevărat mănuşile.

Cu toate acestea, Casa Albă este dornică să sublinieze faptul că desfăşurarea de trupe nord-coreene în Kursk a alimentat decizia sa - că acesta este răspunsul SUA la escaladarea Moscovei. Oficialii occidentali au remarcat faptul că desfăşurarea nord-coreeană reprezintă extinderea conflictului din Ucraina şi transformarea acestuia în ceva în care adversarii din regiunea Indo-Pacific ai Statelor Unite au acum un rol. În ochii lui Biden, aceasta este o escaladare ca răspuns la o escaladare.

Dar faptul că a întârziat atât de mult din cauza simbolismului extraordinar al acordării acestei permisiuni nu face decât să sporească puterea deciziei pe care tocmai a luat-o. Preşedintele ales Donald Trump crede că poate vorbi despre pace, dar va moşteni un război în care mizele tocmai au devenit semnificativ mai mari, conchide CNN.