Cele mai ciudate patru REZERVE de stat ale lumii şi ISTORIA acestora

Rezervele guvernamentale au scopuri bine definite: să acopere eventualele întreruperi în furnizarea unui produs strategic, în cazul unor calamităţi sau evenimente neaşteptate, cum ar fi atacurile teroriste. Unul dintre cele mai faimoase exemple este rezerva strategică de petrol din SUA, care este în măsură să infuenţeze până şi evoluţia preţului ţiţeiului pe plan mondial.

Dar în lume există şi rezerve strategice ceva mai ciudate. Prima ar fi rezerva strategică de carne de porc din China. Rezerva a fost constituită în urma apariţiei unui mare număr de consumatori chinezi care au devenit mai puţin săraci şi şi-au diversificat meniul. Drept urmare, China consumă acum mai mult de jumătate din producţia de carne de porc a lumii. Guvernul chinez a constituit rezerva în 2007, pentru a stabiliza preţurile şi a reduce volatilitatea pieţei. Când preţurile urcă, rezerva vinde carne pe piaţă şi o stabilizează. La scăderea preţurilor, rezerva cumpără şi menţine profitabilitatea fermierilor.

Rezerva de sirop de arţar din Canada este iniţiativa Federaţiei producătorilor din Quebec, care, potrivit businessmagazin.ro, produce 70% din producţia mondială. Rezerva are o capacitate de 10 milioane de kilograme de sirop, este adăpostită în depozitele aflate în trei sate din apropierea oraşului Quebec şi este menită a prelua eventualele scăderi ale producţiei.

Constituirea rezervei americane de heliu nu a fost umplerea baloanelor, ci întrebuinţările din zona comercială - heliul este folosit pentru răcirea superconductorilor folosiţi la fabricarea dispozitivelor medicale cu rezonanţă magnetică, a telescoapelor astronomice sau a hard-diskurilor de mare capacitate. Heliul este destul de rar pe Pământ, deşi reprezintă 24% din masa universului, aşa că The National Helium Reserve din Amarillo, Texas, asigură 42% din consumul Statelor Unite şi 35% din consumul mondial. A fost înfiinţată în 1925 şi are o capacitate de un miliard de metri cubi. Heliul aflat pe Terra ar urma să se epuizeze în următorii 20, cel mult 30 de ani.

Rezerva de locomotive cu abur a Rusiei este o rămăşiţă a Războiului Rece. Scenariul, în cazul unui conflict nuclear, este distrugerea reţelelor de electricitate, fie din cauza pulsurilor electromagnetice, fie din cauza exploziilor, aşa că strategii ruşi au decis să constituie o rezervă de locomotive cu abur care să poată fi folosite în astfel de situaţii. După 1991 rezerva a scăzut (la fel şi în România), aşa că în prezent doar 12 locomotive se mai află undeva în regiunea Smolensk.