Cea mai mare greșeală pe care o fac persoanele diagnosticate cu o boală gravă: ”Procentul de boală crește cu minimum 50%”

Bolile grave sunt din ce în ce mai frecvente în ultima vreme, indiferent de categoria de vârstă. Din păcate, acestea sunt diagnosticate la vârste din ce în ce mai fragede. Cu toate acestea, în ziua de astăzi, multe dintre ele sunt vindecabile. Însă totul ține de fiecare pacient în parte.

Onco-nutriționistul Marius Văduva e explicat care este cea mai mare greșeală pe care o fac persoanele diagnosticată cu o boală gravă.

,,Ieri îi spuneam unei doamne, soția pacientului care a venit într-o stare gravă, și o întrebam dacă soțul ei vrea să se facă bine... El stătea liniștit, mă uitam la el, dar eu simt omul când vine dacă este adus de către cineva sau vine pentru că vrea el să vină.

Și i-am spus în mod cinstit, uitându-mă în ochii lui, că indiferent ce fac cei care îl iubesc, dacă el nu dorește să se facă bine, oamenii care vin și abandonează, au deja jumătate din diagnostic de netratat. Este suficient să vrea să se facă bine și jumătate din diagnostic deja este vindecat. Este suficient să nu mai vrea să lupte și deja jumătate din boală va exploda. Deci procentul de boală se înjumătățește cu minimum 50%.

În condițiile în care un om nu mai vrea să lupte pentru viața lui, acest lucru se transpune, din păcate, și iarăși ajungem la credința slabă pe care o are. Fiindcă un om care nu mai vrea să lupte, de fapt, s-a îmbolnăvit pentru că a simțit că el este singur. Poate a fost singur și înainte de boală, acum se simte și mai singur, în suferință, și atunci nu mai are baza, nu simte este înconjurat de copii, de soție, de rude, toți îl pot încuraja, dar el se simte singur în boala lui. Și este singura pârghie pe care o avem la îndemână în momentul în care vrem să răsturnăm acest diagnostic.

La un moment dat, în întuneric, cum este boala când vine peste tine, când vine un diagnostic ca acesta, crunt, un întuneric în care tu nu mai știi să vezi, nu știi încotro să mergi, nu știi ce să facii, în întuneric se aprinde o lumină. Și acea lumină va face diferența”, a explicat Marius Văduva.

,,Nu pot și niciodată nu voi putea afirma, în fața unui om care spune că nu mai vrea să lupte, că a obosit, nu voi putea să îi spun nici măcar însoțitorului că acest om se va face bine. Fiindcă diagnosticul este pus de către el personal. Orice om, orice dragoste ar simți în jurul lui, când omul nu mai vrea să lupte, sufletul va pleca din trupul lui.

Este o înșelătorie, Dumnezeu nu ne-a adus pe pământ, nu ne-a dat o viață aici ca să putem să o trăim ca în final să ne cheme simplu, fără să ne atingem, de fapt, scopul vieții. Dacă tu simți că este timpul să pleci și atât simți tu, în cele mai multe cazuri acolo este o înșelătorie, care în niciun caz nu este de la bunul Dumnezeu.

Cine ți-a șoptit ție că trebuie să pleci? Nu crezi că altcineva te pune să abandonezi iar tristețea care te cuprinde pe tine și pe cei din jur este hrană pentru alte duhuri, alte ființe din lumea nevăzută care se bucură de tristețea și de supărarea ta? Și abia atunci gândești că ar putea să nu fie gândul Lui.

Gândiți-vă că oamenii nu înțeleg că, de fapt, noi nu suntem singuri. Așa cum există binele, există și răul. Și adevăratul creștin trebuie să se păzească de rău, sub orice formă ar fi. Nu poți să te lași cuprins de primul gând care îți vine în minte și să îi spui soției, de exemplu, cu seninătate, că trebuie să pleci la Dumnezeu, că asta simți, că de aia a venit boala. Este egal cu sinuciderea.

Și întrerup de multe ori pacientul care intră în cabinet și spune că a venit la mine, dar este sigur că nu se va vindeca. Mă dau în spate și îl întreb simplu, De ce a venit? Dacă a început așa, înseamnă că eu sunt în plus. Oare ce caută? Și îmi spune că a fost la diverși medici, exact cum vă spuneam, merge la trei, patru medici, în sinea lui deja este convins că nu se va face bine, și bineînțeles că asta este o educare a subconștientului, nu poți să crezi că vei muri și să crezi, în fiecare zi, că nu mai ai nicio șansă.

Într-adevăr, văd că bunul Dumnezeu, acolo unde simte că omul are de câștigat din vindecare, chiar fără voie, face niște minuni și se aranjează atât de frumos lucrurile în tratamentul acelui om...

Am văzut biopsii făcute de două ori, de trei ori, acolo unde este credință și rugăciune, sunt oameni care spun că mai fac încă o biopsie pentru că se roagă la Dumnezeu să nu fie ceea ce a ieșit la primul raport. Și vedem o săptămână, două, de rugăciune, și vine un alt raport de biopsie. Acolo este lucrarea lui Dumnezeu, fiindcă îndreaptă un suflet care a început să se roage. Dar acel suflet a făcut cel mai important lucru, s-a rugat. Cel care uită să se roage în momentul în care este declarat incurabil, este foarte greu să mai lucrezi cu el”, a mai explicat onco-nutriționistul și preotul Marius Văduva.