Berăriile care folosesc inteligența artificială pentru etichete își revoltă clienții și amenință artiștii locali cu pierderea contractelor

Mai multe baruri din Newcastle afirmă că primesc tot mai multe lucrări grafice despre care cred că sunt create cu ajutorul inteligenței artificiale (AI) de către berării – și au refuzat să le expună. În acest context, apare întrebarea: ce înseamnă expansiunea AI pentru artiștii independenți care depind de design pentru a-și câștiga existența?

Simon Hubbard, care administrează pubul The Mean Eyed Cat din centrul orașului Newcastle, spune că a observat „un val de berării care scot chestia asta absolut îngrozitoare, un fel de AI slop”, în special dintre cele mai vechi și mai consacrate.

„Pur și simplu îți dai seama, arată prea lustruit, prea perfect”, explică el. „Mâinile arată mereu foarte ciudat în astfel de imagini.”

Și Hubbard nu este singurul care gândește astfel.

După discuții cu Free Trade Inn, din Ouseburn, cele două localuri au decis să anunțe pe rețelele sociale că nu vor mai accepta artă generată de AI, nici pe sticle și nici pe etichetele de la pompe, încercând astfel să-i protejeze pe artiștii locali de pierderea contractelor de design.

Hubbard spune că aceasta este una dintre cele mai vizualizate postări de pe Instagram ale pubului.

„Pe cine o să superi? Pe roboți?”, glumește Hubbard.

„Oamenii vor rămâne fără locuri de muncă din cauza asta.

Și știu că AI face deja asta în multe domenii de activitate. Totuși ai fi crezut că sectorul creativ va păstra mereu un spațiu pentru oameni creativi și pentru ingeniozitate.”

Hubbard afirmă că artiști precum Drew Millward l-au ajutat să-și clarifice gândurile legate de AI și de impactul asupra creatorilor.

Originar din nord-vestul Yorkshire, Millward a colaborat cu berării din întreaga lume și lucrează de aproape un deceniu cu Northern Monk, o berărie din Leeds.

„Va avea un impact asupra mijloacelor noastre de trai, colectiv, în sectorul creativ”, spune el.

Programele de inteligență artificială sunt antrenate pe milioane de imagini create de oameni și colectate de pe internet, lucru care, susțin artiștii, duce la „furtul” și apoi reproducerea lucrărilor lor de către software.

Millward adaugă că, deși încă nu și-a văzut propriile creații reproduse de AI, are prieteni care au fost nevoiți să-și apere lucrările, deoarece modelele au fost antrenate folosindu-le.

„Spune-i pe nume: artă furată”, declară Millward.

Ashley Willerton, artist în litere și elemente decorative, stabilit în Durham, lucrează de aproximativ 12 ani, colaborând adesea cu puburi precum Town Wall din Newcastle și Bridge Vaults din Sunderland.

Deși Willerton recunoaște creșterea volumului de lucrări generate de AI pe care le vede, el consideră că va exista mereu cerere pentru artiști independenți, oricât de ieftină ar fi alternativa.

„Simt că există speranță din cauza asta, dar există și o altă latură a speranței: până acum am avut clienți extraordinari, care m-au ales pe mine chiar și atunci când ar fi putut găsi o soluție mult mai simplă și, potențial, mai ieftină”, afirmă el.

Willerton susține că acele localuri care au „tăiat colțuri” întotdeauna vor continua să facă asta, însă afacerile independente vor continua să sprijine artiștii.

„Nu contează cât de bună devine AI, asta nu e ideea”, spune Willerton.

„Ideea este că tot timpul îi va lipsi atingerea umană. Poate fi, tehnic, mai bună decât ce poate produce un om, dar asta nu înseamnă că va fi la fel de plină de sens.

Nu zic că sigur nu va distruge industria, dar am această speranță: arta a rezistat până acum atât de mult, pur și simplu nu cred că AI este un adversar suficient de puternic ca să câștige.”

Reece Hugill, proprietarul berăriei Donzoko din Newcastle, este convins că utilizarea artiștilor locali ține de faptul că vrei să faci parte dintr-o comunitate.

„Dacă aș folosi ChatGPT pentru designurile mele, în loc de designerul nostru Sean, asta ar însemna să scot bani din zona locală și să-i duc în mâinile unui multibilionar”, spune el.

„Asta înseamnă să iei valoare din comunitatea locală și de la artiștii locali și s-o muți în buzunarele unora dintre cei mai bogați oameni din lume.”

Hugill adaugă că oamenii din zonă cunosc gusturile locale, știu cum le place celor din Newcastle să bea și ce preferă.

„Un computer nu știe asta, oricât de mult ar pretinde”, afirmă el.

Dar, pentru Hugill, problema ridică și întrebarea calității la nivelul întregii afaceri.

„Dacă faci rabat la calitate la modul în care îți prezinți produsele, unde mai faci rabat? La ingrediente? La modul în care îți plătești angajații?”, întreabă el.

După publicarea postării de pe Instagram împreună cu Free Trade Inn, Hubbard este optimist și speră într-o schimbare.

„Am ajuns la destul de multă lume și, dacă a făcut una sau două berării să se gândească sau să reconsidere ce fac, e un lucru bun”, spune el.

La rândul său, Millward crede că mai multe afaceri ar trebui să publice declarații similare de intenție.

„Nu ar trebui să cadă în sarcina consumatorului să interogheze fiecare imagine pe care o vede”, spune Millward.

Dar adaugă: „Am o cantitate uriașă de speranță pentru viitor, în măsura în care poți deja să vezi că acest sistem începe să se clatine”.

Aceeași atitudine este împărtășită și de Willerton.

„Trebuie să cred că arta bună va învinge.”