Ucrainenii refugiați în Europa, între dorul de casă și imposibilitatea întoarcerii din cauza războiului

Marina Bondarenko are trei valize pregătite în apartamentul ei din Polonia, aşteptând ziua în care pacea se va întoarce în Ucraina. În vârstă de 51 de ani, jurnalista a fugit din Kiev împreună cu fiul şi mama ei după ce Rusia şi-a lansat invazia, pe 24 februarie 2022. Ea face parte din cei peste 5 milioane de ucraineni care sunt împrăştiaţi pe continent, majoritatea femei şi copii, în cea mai mare criză de refugiaţi din Europa de la Al Doilea Război Mondial.

Bondarenko credea că vor sta o lună sau două. Patru ani mai târziu însă, trăieşte încă în Polonia şi lucrează într-o redacţie în limba ucraineană, care deserveşte o comunitate de peste 1,5 milioane de ucraineni. ”Au fost atâtea momente când am crezut: Gata, ne întoarcem. Am mers de mai multe ori la poştă, ne-am împachetat lucrurile, convinşi că revenim acasă”, spune ea.

Invazia pe scară largă a Rusiei a declanşat cea mai mare criză de refugiaţi din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Potrivit datelor ONU, peste 5 milioane de ucraineni sunt împrăştiaţi pe continent, în special în ţările din Europa Centrală şi de Est.

SEPARAŢI DE SOŢI

Aproximativ trei sferturi dintre refugiaţi sunt femei şi copii, după ce Kievul a impus legea marţială, interzicând bărbaţilor de vârstă militară să părăsească ţara. Bondarenko îşi doreşte să se reunească cu soţul ei, Andrij Dudko, un cameraman de televiziune devenit operator de drone pe linia frontului. Totuşi, valurile repetate de atacuri aeriene ruse, care au lăsat zeci de mii de oameni fără curent în timpul unei ierni aspre, au convins-o să rămână în Polonia.

”Ne pregătim să plecăm, apoi vine un nou atac masiv. Ne pregătim din nou, apoi vine iarna: fără încălzire, fără curent, fără apă. Nu îmi pot duce copilul acolo, sub rachete.”

În Polonia, comunităţile ucrainene au crescut rapid în oraşe precum Varşovia şi Krakow, uneori generând tensiuni cu localnicii. Aceştia se plâng de competiţia pentru locuri de muncă şi pentru beneficii sociale. ”Vreau acasă, chiar vreau. Ştiu că nu va fi uşor”, spune Bondarenko, conştientă că ţara în care se va întoarce va fi profund schimbată.

Guvernul preşedintelui Volodimir Zelenski speră că 70% dintre ucrainenii aflaţi în străinătate se vor întoarce după încheierea războiului. Dar sondajele arată că dorinţa de revenire scade pe măsură ce timpul trece. Pentru generaţia tânără, cum este fiul ei de 11 ani, Danilo, Ucraina devine o amintire tot mai vagă.

”Îmi place în Polonia. Nu prea îmi amintesc pe nimeni din Ucraina… aveam un prieten, dar am uitat de el şi am pierdut contactul. Nu cred că mă voi întoarce”, spune el.

VIAŢA A LUAT ALTĂ DIRECŢIE

Irina Kuşnir şi Olga Iermolenko, prietene din liceu în Harkiv, şi-au reluat legătura după ce ambele au fugit la Istanbul, parte a unui grup mai mic de ucraineni refugiaţi în Turcia. Kuşnir, 42 de ani, a părăsit Ucraina convinsă că războiul se va termina rapid. Şi-a lăsat fiica de 19 ani, Sofia, în ţară pentru a-şi continua studiile. Patru ani mai târziu, este căsătorită cu un turc şi predă la departamentul ucrainean al Universităţii din Istanbul.

”Ca toţi ucrainenii, planificasem să mă întorc acasă, dar viaţa a luat altă direcţie”, spune ea. Iermolenko, 43 de ani, lucrează de la distanţă ca specialist financiar pentru clienţi ucraineni. Mama ei, Tetiana, 73 de ani, trăieşte încă în Harkiv şi vorbesc zilnic.

”Nu pot spune că fac parte 100% din viaţa turcească. Este un sentiment ciudat să fii prinsă între viaţa de dinainte şi o posibilă viaţă viitoare”, spune ea. Urmăreşte constant ştirile din Ucraina, dar încearcă să nu se gândească la cât va mai dura războiul.

”Deschid ştirile, e un canal Telegram care relatează în timp real ce se întâmplă în Harkiv, şi văd o rachetă îndreptându-se spre casa mea. În acel moment, sentimentul este terifiant. Mă sperii imediat. Şi bineînţeles, o sun pe mama să fiu sigură că e bine.”