Capitala unui stat european, numită „Orașul Sinucigașilor”! Oamenii erau ÎNVĂȚAȚI să zâmbească

Mulţi oameni au început să manifeste, după sfârşitul Primului Război Mondial, simptome de depresie şi de sindrom post-traumatic. Cea mai gravă situaţie a fost înregistrată în Ungaria, unde s-a declanşat o adevărată „epidemie” de sinucideri, iar măsurile luate pentru a combate acest fenomen au fost cel puţin bizare, se arată într-un articol descopera.ro.

Potrivit sursei, frumoasa capitală a Ungariei ajunsese să fie numită „Oraşul Sinucigaşilor”, pentru că numărul celor care îşi luau singuri viaţa era din ce în ce mai mare. Un articol din „Sunday Times Perth” scria pe 17 octombrie 1937 despre transformarea Budapestei dintr-o destinaţie turistică încântătoare într-un oraş al oamenilor disperaţi, care caută să scape de probleme aruncându-se în apele Dunării. De aceea, autorităţile au decis să pună bărci de patrulă sub toate podurile Budapestei, pentru ca sinucigaşii să fie salvaţi după ce sar în apă.

Nu doar atmosfera de după război ar fi fost de vină pentru aceste gesturi extreme, ci şi o melodie extrem de tristă, difuzată frecvent, scriau ziarele la acea dată. „Gloomy Sunday” (Duminica tristă), un cântec compus în 1933 de pianistul ungar Rezso Seress, era foarte la modă atunci, dar a devenit celebru după ce a fost cântat de Billie Holiday, în 1941. Mai multe sinucideri au fost asociate cu această melodie, în jurul ei luând naştere o adevărată legendă urbană. Postul de radio „BBC” a decis chiar să interzică difuzarea ei în 1941, pe motiv că dăunează moralului pe timp de război.

Versurile, compuse de poetul Laszlo Javor, spun povestea unui bărbat care vrea să se sinucidă după moartea iubitei lui. Melodia este cunoscută şi sub numele de „Hungarian Suicide Song”.

De teamă că fenomenul sinuciderilor va scăpa de sub control, câţiva medici au luat o măsură destul de ciudată: au înfiinţat un Club al Zâmbetelor, menit să îi înveţe pe oameni să zâmbească şi să fie din nou fericiţi. Clubul a fost deschis la iniţiativa profesorului Jeno şi a unui hipnotizator pe nume Binczo şi s-a bucurat de mare succes.Oamenii deprimaţi veneau aici ca să înveţe cum să zâmbească asemeni vedetelor: Clark Gable sau Loretta Young erau doar câteva exemple date de specialişti, dar şi celebra pictură cu Mona Lisa era atent analizată pentru surâsul ei enigmatic

În cabinele clubului erau de asemenea imagini cu diferite tipuri de zâmbet, iar oamenii se fotografiau având pe faţă o bandă specială pe care era legat desenul unui zâmbet. Astfel, Oraşul Sinucigaşilor a devenit Oraşul Zâmbetelor.

Aceste fotografii au fost publicate în anul 1937, în revista olandeză „Het Leven”. Chiar dacă arată ciudat în aceste poze, oamenii care mergeau la Clubul Zâmbetelor declarau că se simt mult mai bine şi inedita tehnică de terapie avea efect, pentru că le îmbunătăţea considerabil starea de spirit.