Bogăția unui boier grec, la Dolna

FRUMUSEȚE // Datează de la începutul secolului al XIX-lea şi a aparţinut familiei Ralli. Are o arhitectură tradiţională şi este cunoscut drept unul dintre locurile preferate ale poetul rus A. S. Puşkin, în timpul exilului său în Basarabia, între anii 1820-1823

Conacul Zamfir Ralli din satul Dolna, raionul Strășeni, a fost salvat de mai multe ori de violențele sistemului sovietic, iar asta datorită prieteniei dintre proprietarul de atunci și cunoscutul poet rus A. S. Puşkin. Această prietenie a salvat conacul de la distrugere şi i-a oferit protecţie din partea statului sovietic şi a guvernărilor care au urmat după independenţă.

Boierii din Grecia

Familia Ralli este o familie de boieri de origine greacă, veniți în Moldova încă din secolul XVIII. Se spune că familia avea o casă mare în Chișinău, care nu s-a păstrat până în prezent, iar apoi și-a construit o casă de vacanță la moșia din satul Dolna, acolo unde mergeau în fiecare vară. Boierul era foarte bogat, iar alte șase sate vecine erau, la fel, în proprietatea sa. Boierul Zamfir Ralli a avut cinci băieți și trei fete, care în timpul anului locuiau la Chișinău, iar vacanțele le petreceau la Dolna, la conac. La toate petrecerile mari din familie, boierul invita lăutarii și șatrele de țigani, iar istoria spune că în casa lui Ralli a cântat și cel mai mare lăutar român, Barbu Lăutaru. În casa mare, într-un loc de cinste, se poate vedea și astăzi o vioară, păstrată încă din sec. al XVIII-lea.

Pușkin și șatra de țigani

În vara anului 1820, Pușkin l-a întâlnit în Chișinău pe unul dintre feciorii lui Zamfir Ralli, Ion. Ambii aveau câte 22 de ani și s-au împrietenit foarte repede, iar vara următoare, Ion l-a adus pe poet la conacul tatălui său. La Dolna, Pușkin a întâlnit pentru prima dată o șatră de țigani, iar acolo a cunoscut-o și pe frumoasa Zamfira, de care s-a îndrăgostit.

Poetul le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de două luni de vară, după care a scris poemul „Țiganii”. Deși au fost văzuți de mai multe ori ținându-se de mână, după acea vară Pușkin nu a mai văzut-o pe Zamfira. Un alt fiu al boierului a fost scriitor și gazetar român. Acesta a avut două fete, Ecaterina și Nina. În timp ce Ecaterina a fost ministru al Sănătății în URSS, Nina a devenit o cunoscută pictoriță româncă, care și-a făcut studiile de specialitate la Paris în atelierul-școală al lui Henri Matisse.

Bibliotecă și școală de muzică

După Primul Război Mondial, conacul a rămas în proprietatea satului. Se spune că aici a funcționat o bibliotecă, apoi o școală de muzică, iar în anii ‘70 a fost deschis muzeul care poate fi vizitat și astăzi. În urma ultimelor reparații, au fost schimbate ușile și ferestrele conacului, iar acoperișul și cerdacul au fost reparate.

Încă în perioada în care boierul era în viață, fiecare cameră din conac era amenajată într-un stil deosebit. De o frumusețe aparte sunt camera divanelor și camera turcească, acolo unde boierul obișnuia să-și întâmpine oaspeții. În camera turcească, doar stăpânul casei și oaspetele de onoare stăteau pe un divan special, restul invitaților se așezau jos pe un covoraș. Camera era amenajată în stil oriental, cu diferite obiecte aduse direct din Turcia. La primul nivel al conacului se aflau camerele slugilor și bucătăriile.

Muzeu cu două nivele

Conacul boierului este foarte spațios și a fost construit în două nivele. În total, casa are 15 camere, amenajate frumos cu obiecte și mobilă veche, care datează de la sfârșitul sec. XVIII - începutul sec. XIX. În Casa mare din conac, cândva se petreceau serate muzicale, iar una dintre fiicele boierului, Maria, care avea numai 18 ani pe atunci, cânta grațios la pian.

Instrumentul muzical este din anul 1808 și se află și astăzi în camera cea mare. Tot în Casa mare se află și o muzicuță, un instrument care include șase melodii și are o valoare enormă pentru conac.

Exponate din Sankt Petersburg

În 1946, după venirea ruşilor în Moldova, conacul boierului Ralli a fost transformat în muzeu, iar ulterior a devenit filiala Casei-muzeu „A. S. Puşkin” din Chişinău. Se spune că o mare parte dintre exponatele din conac au fost aduse din Sankt Petersburg.

În 1849, Ion, unul dintre cei cinci fii ai lui Ralli, cu care Puşkin s-a aflat în relaţii bune, a construit o nouă biserică în sat şi a restaurat gospodăria veche a tatălui său. În anii ’70 ai secolului al XX-lea, conacul a fost reconstruit radical, iar în ultimii ani, clădirea a mai suferit o reconstrucţie, cu suportul unei companii ruse. Astfel, conacul din Dolna, cu titlul de Monument de istorie și arhitectură de categorie națională, are astăzi ușile deschise pentru toți vizitatorii.