Bază NATO pe stadionul republican?

Trustia, elegii politikoase

Să mă duc sau să nu mă duc la vot? Să mă duc sau să nu mă duc? Să mă duc? Să nu mă duc? Sau… Dacă nu mă duc, iese că nu-mi pasă, că nu apreciez sistemul proporțional, că sunt nostalgic după regimul uninominal al lui Plahotniuc. Dacă mă duc și votez, iese că sunt diletant, incompetent și nu văd că nu există nicio deosebire între candidați, cum e Tanda așa-i și Manda, ei se declară concurenți, adversari înverșunați, ca mâța și câinele, dar au fost scoși din aceeași cutie molotovribbentropică și dorm în același pat. Și dacă nu se deosebesc, nu contează cine va fi ales să dirijeze mândra capitală molotovenească. Soluția ar fi să mă duc și să nu mă duc. Sau, și mai bine, să nu mă duc, ca să nu consum în van energia cinetică și, în același timp, să mă duc, ca nimeni să nu-mi poată reproșa că nu m-am dus. Dar cum să nu mă duc în așa fel încât să iasă că m-am dus?

Exact în acest moment decisiv a sunat telefonul. Era Colesovnazadov. Dacă nu ne ducem, Rusia va călca din nou sticlele noastre de vin cu buldozerele. Dacă ne ducem, NATO își va face bază militară pe fostul stadion republican, căci, de fapt, în acest scop a fost cumpărat terenul respectiv de Ambasada Americii, a răspuns el. Sau viceversa. Ce-i mai bine? E bine să avem bază NATO și rușii să bea cabernetul nostru, ca să se relaxeze, am răspuns eu. Așa că, aplicând o logică inversă, am hotărât să ne ducem.

Acum stau în cabina de vot și mă gândesc la soarta lui Plahotnic, la cât e de greu să fii oligarh în republicuța noastră.

Al vostru misolog, dianoetic, Ion Buraga