Bătălia pentru şefia Parlamentului European agită scena de la Bruxelles cu un an înainte de remanierea de la jumătatea mandatului

Cu mai bine de un an înainte de remanierea de la jumătatea mandatului, programată pentru începutul anului 2027 şi care va duce la realocarea funcţiilor de conducere din Parlamentul European, au început deja comploturile şi luptele pentru cele mai înalte posturi din instituţie. Această remaniere va testa din nou aşa-numitul „cordon sanitar”, acordul informal dintre forţele centriste menit să ţină extrema dreaptă departe de procesul decizional.

Grupurile de eurodeputaţi includ deja pe agenda lor discuţii despre funcţiile de vârf, anticipând că multe posturi importante – de la preşedinte, la conducerea comisiilor şi roluri cheie în grupurile politice – vor fi deschise pentru noi numiri. De data aceasta, cele două mari facţiuni ale Parlamentului se află pe o traiectorie de coliziune în privinţa obţinerii râvnitei funcţii de preşedinte. În acelaşi timp, bariera ridicată în faţa extremei drepte se confruntă cu o nouă provocare în lupta pentru poziţii puternice, iar o nouă grupare favorabilă Rusiei se află în curs de formare. Sunt deja identificate cinci puncte fierbinţi de urmărit.

Nu este un secret că actuala preşedintă a Parlamentului, Roberta Metsola, îşi doreşte un al treilea mandat, ceea ce ar transforma-o în cel mai longeviv preşedinte al adunării – nici Metsola, nici liderul Partidului Popular European, Manfred Weber, nu neagă această ambiţie. Preşedinţii Parlamentului sunt aleşi pentru mandate de doi ani şi jumătate, reînnoibile, în timp ce mandatul parlamentar general are o durată de cinci ani.

În iunie anul trecut, Metsola a lăsat deschisă opţiunea unui al treilea mandat, după ce a exclus o revenire în Malta pentru a prelua conducerea partidului său naţional. Întrebată în octombrie, la o conferinţă de presă, dacă intenţionează să candideze din nou, ea a răspuns: „Mai sunt încă 15 luni până la alegerile de la jumătatea mandatului şi sunt aici pentru a-mi îndeplini în fiecare zi sarcinile pentru care am fost aleasă”.

Mai mulţi eurodeputaţi şi oficiali susţin că Metsola depune deja eforturi intense pentru a-şi securiza un nou mandat. „Este în plină campanie electorală, acordând favoruri deputaţilor europeni şi oficialilor”, a declarat un deputat liberal din Renew, sub protecţia anonimatului, la fel ca şi alţi interlocutori citaţi.

Acest demers o plasează pe Metsola şi PPE pe un curs de confruntare cu social-democraţii, al doilea grup ca mărime din Parlament, care afirmă că ar trebui să obţină preşedinţia în baza unui acord de împărţire a puterii, semnat la începutul legislaturii. PPE a rămas însă evaziv în privinţa angajamentului faţă de un asemenea aranjament.

S&D nu a înaintat încă un candidat pentru a o înlocui pe Metsola, fapt remarcat de unii dintre aliaţii partidului. Întrebat dacă ar susţine socialiştii, un eurodeputat ecologist a spus: „Mă voi gândi la asta când vor avea un candidat, nu pot susţine o revendicare vagă pentru un post”.

Tensiunile interne dintre PPE şi S&D au deschis o oportunitate pentru Renew Europe, al treilea membru al coaliţiei de centru, care ia în calcul lansarea unui candidat de compromis, potrivit a doi parlamentari Renew.

Reorganizarea de la jumătatea mandatului va testa din nou cordonul sanitar – acordul informal dintre forţele de centru pentru a ţine extrema dreaptă în afara centrului de putere. În practică însă, această regulă aproape nu se mai aplică în privinţa votului pe legislaţie: în ultimul an, PPE a votat alături de extrema dreaptă pe subiecte precum migraţia şi dereglementarea.

Cu toate acestea, Weber a declarat anul trecut că, pentru el şi familia sa politică, rămâne o „linie roşie” „să acorde vreun rol politicienilor de extremă dreapta aici, în această instituţie, să reprezinte instituţia, să deţină puterea în domeniul administrativ, precum şi în alte aspecte în care au un rol executiv”.

Grupurile liberale şi de centru-stânga afirmă că nu au încredere în Weber, din cauza cooperării dintre PPE şi extrema dreaptă, şi bănuiesc că acesta ar putea folosi vicepreşedinţiile Parlamentului şi posturile de conducere ale comisiilor drept monedă de schimb pentru a obţine sprijinul necesar unui nou mandat pentru Metsola.

Chiar şi în rândurile PPE apar îndoieli privind posibilitatea de a bloca accesul grupurilor de extremă dreaptă la putere la Bruxelles, în condiţiile în care acestea guvernează deja în mai multe capitale naţionale. „Ce ar trebui să facem când (Jordan) Bardella va fi preşedintele Franţei?”, a întrebat un europarlamentar PPE, subliniind că o ţară atât de mare precum Franţa nu poate fi ignorată în repartizarea funcţiilor de vârf la Bruxelles.

După ce au înregistrat câştiguri importante la alegerile europene din 2024, grupurile de extremă dreaptă Patrioţii şi Europa Naţiunilor Suverane nu au primit niciun post de vicepreşedinte al Parlamentului şi nici vreo preşedinţie sau vicepreşedinţie de comisie. Deşi aceste decizii au fost adoptate prin vot democratic, grupul „Patrioţii” – acum al treilea ca mărime din Parlament – le-a contestat în faţa Curţii de Justiţie a UE, susţinând că sunt discriminatorii şi încalcă regulile interne ale Parlamentului, care prevăd că funcţiile de conducere trebuie să reflecte compoziţia camerei.

Dacă instanţa le va da dreptate – nu există încă o dată stabilită pentru pronunţarea hotărârii – „Patrioţii” ar putea obţine câştiguri importante în arhitectura de putere a Parlamentului.

Atunci când poziţiile sunt incerte, iar parlamentarii simt că au o şansă, revin în discuţie scenariile de lovituri de putere interne, iar grupurile de stânga şi liberale par în prezent cele mai vulnerabile. În cazul Verzilor, actualii copreşedinţi, Terry Reintke şi Bas Eickhout, provin din aripa pragmatică a grupului, dispusă la compromisuri pentru a obţine progrese treptate. Însă facţiunea mai idealistă este tot mai nemulţumită de ceea ce consideră o linie de opoziţie prea blândă în Parlament şi cere o voce mai fermă, pregătind terenul pentru un posibil conflict intern.

În mod similar, Renew Europe este divizat între o facţiune de stânga, mai ecologistă, şi o aripă de dreapta, mai liberală din punct de vedere economic. Fiecare suspectează că cealaltă ar intenţiona să o conteste pe actuala preşedintă, Valérie Hayer, a cărei poziţie este fragilizată de scăderea popularităţii preşedintelui francez Emmanuel Macron în sondaje, potrivit a patru oficiali liberali.

Delegaţiile slovacă, olandeză şi belgiană au fost vehiculate ca posibile alternative pentru conducerea Renew, însă deocamdată nu a apărut niciun nume cu adevărat viabil.

În grupul de stânga, un acord iniţial prevedea ca un eurodeputat grec să îi succeadă germanului Martin Schirdewan în funcţia de copreşedinte. Totuşi, delegaţia greacă şi-a pierdut doi dintre cei patru membri în ultimul an, fapt care a deschis spaţiu pentru ca alţi eurodeputaţi să revendice această poziţie, au indicat doi oficiali ai grupului.

În rest, liderii celorlalte grupuri par relativ solizi. Weber controlează ferm PPE după cei 12 ani petrecuţi la conducerea sa, chiar dacă criticii subliniază că tocmai longevitatea sa reprezintă motivul pentru care ar fi nevoie de o reînnoire a conducerii. Grupurile de dreapta Conservatorii şi Reformiştii Europeni, precum şi formaţiunea de extremă dreaptă Patrioţii pentru Europa vor păstra, cel mai probabil, aceeaşi conducere.

Pentru S&D, miza centrală rămâne obţinerea preşedinţiei Parlamentului – un trofeu pentru care se pregătesc să intre în luptă greii naţionali ai blocului: spaniolii, italienii şi germanii. Dacă S&D nu va reuşi să obţină această funcţie, aceste tabere naţionale ar putea ajunge să se confrunte pentru preşedinţia grupului, deţinută în prezent de spaniola Iratxe García. Atât timp cât fragilul guvern de stânga condus de premierul spaniol Pedro Sánchez nu se prăbuşeşte, García va rămâne probabil protejată, beneficiind de sprijinul unei mari ţări din UE.

Lukas Sieper, din Partidul Progresist German, a anunţat săptămâna trecută că se va alătura grupului Renew Europe, în aşteptarea confirmării de către membrii formaţiunii sale. El va părăsi astfel rândurile deputaţilor europeni neafiliaţi. Această mişcare marchează începutul unui an ce se anunţă dominat de negocieri de culise şi târguieli politice, în care grupurile vor curta parlamentarii consideraţi uşor de atras de la rivali prin combinaţia potrivită de promisiuni.

„Evident, fiecare dintre grupurile din acest Parlament are interesul de a creşte pentru a câştiga influenţă”, a declarat preşedinta Renew, Hayer, la o conferinţă de presă săptămâna trecută, când a fost întrebată despre acest subiect. „Desigur, avem interesul de a câştiga membri”, a confirmat ea.

Elisabetta Gualmini, europarlamentară italiană din Partidul Democrat de centru-stânga, a anunţat luni că părăseşte S&D şi se alătură liberalilor din Renew. În prezent, Renew este al cincilea grup ca mărime din Parlament, dar ţinteşte locul patru, ocupat acum de ECR. Renew se află la doar două mandate de egalarea numărului de eurodeputaţi ai ECR.

Toate grupurile îşi doresc mai mulţi europarlamentari, deoarece acest lucru aduce resurse financiare suplimentare, mai mult timp de intervenţie în plen şi influenţă sporită asupra ordinii de prioritate a vorbitorilor în reuniuni şi dezbateri. „Grupurile contactează fiecare europarlamentar care ar putea să se răzgândească; „vânătoarea” de europarlamentari este peste tot”, a relatat un asistent parlamentar al Verzilor.

Fidias Panayiotou, YouTuber cipriot devenit politician, împreună cu eurodeputaţii partidului populist de stânga Smer din Slovacia, intenţionează să creeze un nou grup. Această iniţiativă a fost relatată în iunie şi a fost confirmată de Fidias presei cipriote săptămâna trecută. Aceşti eurodeputaţi, împreună cu cei din Alianţa Sahra Wagenknecht din Germania, au fost anul trecut la Moscova pentru a celebra Ziua Victoriei alături de liderul rus Vladimir Putin.

Deşi nu dispun încă de cei 23 de eurodeputaţi din şapte ţări diferite, necesari pentru a forma un grup oficial, remanierea de la jumătatea mandatului ar putea face realizabil acest obiectiv. Tema unificatoare a grupului va fi „pacea şi justiţia socială”, iar aceştia sunt „destul de aproape” de atingerea pragului de parlamentari necesari, a declarat un oficial la curent cu discuţiile. „Ideea nu este să îl lanseze cu numărul minim (de europarlamentari), ci vor ca acesta să fie stabil”, a explicat sursa.