Aureliu Busuioc ar fi împlinit, astăzi, 85 de ani

Seară comemorativă // In memoriam Aureliu Busuioc

Dacă ar fi trăit, probabil Aureliu Busuioc ar fi fost adus la această aniversare în cărucior, aşa cum s-a întâmplat acum un an şi jumătate, la lansarea ultimului său roman „Şi a fost noapte...”. Ar fi vorbit paşnic şi egal sieşi, cu glumele şi ironia-i specifice. Ar fi dat autografe. Însă nimic din toate acestea nu se va întâmpla.

Acum două zile, în Librăria din Centru s-au adunat oameni de cultură, cititori, admiratori, prieteni ai scriitorului, pentru a celebra amintirea celui care a fost şi va rămâne Aureliu Busuioc. Cu această ocazie, Editura „Cartier” a lansat Seria de autor AURELIU BUSUIOC, în care au apărut şase cărţi ce-i poartă semnătura, majoritatea fiind reeditări.

Senin, solar, viu

Marius Lazurca, Ambasadorul României în R. Moldova, ne-a mărturisit că a rămas frapat, în puţinele şi scurtele sale întâlniri cu maestrul Busuioc, de faptul că acesta nu se victimiza şi nu vorbea niciodată despre suferinţele lui, chiar dacă a avut o viaţă deloc uşoară. „Era o persoană atât de senină, atât de solară, o persoană în care bucuria era atât de evidentă, de grăitoare, de vie, încât părea să fi trecut printr-o istorie mult mai fericită”, zice Ambasadorul. O altă calitate de care a fost uimit domnul Ambasador a fost să descopere că scriitorul nu era deloc provincial, în pofida „contextului minor în care l-a fixat istoria, geografia, întâmplarea, destinul”. Lectura cărţilor lui Aureliu Busuioc pentru Marius Lazurca era perpetuu întregită de viziunea omului care stă în spatele acestora, de aceea, după mortea scriitorului, nereuşind să depăşească această absenţă, domnia sa nu a mai citit nimic din cărţile sale.

Regrete

Jurnalistul Vasile Botnaru se uita la Aureliu Busuioc cum s-ar fi uitat la tăică-său, găsind foarte multe elemente comune în biografiile acestora: cele câteva clase făcute la români, din cauza cărora au fost permanent persecutaţi, bibliotecile pe care le-au ascuns de kaghebişti, câteva trăsături fizice asemănătoare, similitudini în modul de a vorbi, tinereţile trăite în aceeaşi vreme. Ceea ce regretă Vasile Botnaru este faptul că nu l-a „forţat” (altfel nu s-ar fi putut) să citească la microfon cel puţin o parte din textele sale, astfel ca să fi avut astăzi un audio book de excepţie.

Ultima întâlnire

În opinia criticului literar Mircea V. Ciobanu, romanul „Hronicul găinarilor” semnat de Aureliu Busuioc reprezintă „unul din modele pe care putem să vedem cum se construieşte romanul modern şi postmodern”, iar ca poet „el continuă să fie descoperit, continuă să fascineze”. Scriitoarea Maria Şleahtiţchi a evocat ultima sa întâlnire cu maestrul, la terasa Uniunii Scriitorilor, o întâlnire în care acesta a recitat din Horaţiu, din poemele sale şi i-a vorbit despre trei femie care i-au marcat destinul: soţia, fiica şi nepoata. „Cred că toţi care eram în acel moment la terasă am simţit că se va întâmpla ceva şi atunci ne-am adunat în jurul mesei la care stătea maestrul Busuioc. Cred că a venit atunci la Uniunea Scriitorilor pentru a ne acorda şansa de a ne lua rămas bun”, a spus Maria Șleahtițchi.