Artiștii mustăcioși și logica găgăuzească

Trustia, elegii politikoase

Cantemir spunea că moldovenii nu au pasiunea lecturii, că elanul lor nu durează mult, se aprind repede, ca paiele, și la fel de repede se sting, că merită lăudate la ei doar omogenitatea confesională și abnegația cu care își tratează oaspeții. Au trecut cam trei sute de ani de când ne descria ilustrul expert de talie europeană al româno-moldo-vlahilor și, dacă ne-ar vizita azi un cititor de-al său, din secolul 18, ne-ar recunoaște cu siguranță.

El ar constata cât de repede se termină elanul nostru antioligarhic, proeuropean, setea de dreptate, de schimbare, revolta împotriva corupților, a hoților și trădătorilor etcetera! E suficient ca numele nostru sau al cumnatului, sau al cumătrului etcetera și viceversa să nu figureze în vreo listă și - gata, ne-am supărat, ne luăm păpușile, cordelele și am plecat spre alt partid de orientare incertă. Iar dacă numele nostru figurează totuși în listă, depinde pe ce loc, depinde și de dispoziția noastră, se poate întâmpla ca pur și simplu să nu fim în duși buni, să ne muște vreun câine vagabond în stradă, să ne strângă sau – și mai grav! - să ne roadă pantofii...

Și atunci vai și amar de guvernare și de Maia Sandu, care, de la un timp, e principalul vinovat al suferințelor și deficiențelor noastre existențiale! Întoarcem imediat cămașa (cojocul) pe dos și tot ce era ieri alb, azi devine negru, iar ceea ce era negru devine alb, tot ce s-a acumulat murdar, putred, abject, urât mirositor în rezervorul nostru mental explodează ca barajul de la Nova Kahovka și se revarsă peste capetele publicului însetat de comunicare virtuală.

Așa i s-a întâmplat zilele trecute unui artist (tra)vestit, implicat, incluziv. Numai că atitudinii sale iacobine i-a lipsit, ca de obicei, lexicul, modul adecvat de exprimare, care părea a unui vidanjor mustăcios cu pretenții exegetice, așa încât concetățenii activi au rămas stupefiați: ce a vrut să spună de fapt influenserul imberb sărit de pe fix? Că îl rod pantofii, că nu a nimerit cumătrul său în lista națională din cauza Maiei Sandu?

De fapt, nu a vrut să spună nimic. Exprimarea e ceea ce curge din cap, când deschidem robinetul, adică gura, iar dacă folosim capul pentru altceva decât pentru gândire, dacă acumulăm acolo numai frustrări, interese mărunte, invidii, orgolii și ambiții sofisticat de primitive, de unde să curgă idei și opinii lucide? Un artist poate să se exprime ca un vidanjor, dacă joacă rolul respectiv, dar un artist care se reprezintă pe sine însuși ca un vidanjor mustăcios e chiar vidanjor, nu are cum să fie artist. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.

Acum stau și mă gândesc de ce Adunarea Populară de la Comrat nu a apreciat echipa executivului pe care Ilan Șor a selectat-o pentru bașcana Evghenia Guțul? Adică Evghenia Guțul, pe care a selectat-o Ilan Șor de bășcăniță, e bună, iar vicebașcanii pe care i-a numit același Ilan Șor sunt răi? Unde e logica, mult stimați deputați găgăuzi? Că nu toți numiții în funcție cunosc limba găgăuză e un pretext fals. Oricum și pe Guțul, și pe membrii echipei sale îi va conduce același Ilan Șor care nu cunoaște găgăuza! De ce nu spuneți sincer că nu vă place Ilan Șor, dacă nu vă place Ilan Șor? Vă temeți, nu-i așa? Iată că Dodon nu s-a temut!

Al vostru criptobioz, anabatic, Ion Buraga