Andrei Năstase nu ne lasă, se sacrifică în continuare pentru țară și popor!

Trustia, elegii politikoase

Glonțul a șuierat și mai șuieră încă pe la tâmpla poporului nostru mioritic: Andrei Năstase stă la îndoială: să rămână la Frankfurt, lângă familia sa personală, în libertate și liniște conjugală, sau să se întoarcă la Chișinău, în infernul luptei antioligarhice, alături de Inga Grigoriu? „Nu știu când va fi momentul când mă întorc la Chișinău și nici măcar nu știu dacă mă voi întoarce vreodată, pentru că de multe ori când ies (de la stână – i.b.) în lumea civilizată (Doiciland) mă gândesc: dar oare mai merită (ei, adică noi – i.b.) să mă întorc acolo? De ce să nu rămân lângă familia, copiii mei, să stau lângă ei? De ce mi-ar fi trebuit mie de 9 ani încoace să intru în război cu un căpcăun oligarh?”, se întreabă salvatorul nostru apoteotic și gloria multiseculară a lui Hamlet se dezumflă imediat, pălește ca o ceapă degerată lângă un praz verde.

„Cui ne lași pe noi, stăpâne…”, șopti Colesovnazadov pe motivele melodiei „Când era să moară Ștefan”, iar pe parbrizul Georgetei lacrimile curgeau șiroaie și ea nu reușea să pună în funcție ștergătoarele.

Nu degeaba se spune că nu-i proroc în județul lui. Jigodiile, imbecilii de jurnaliști plahotniuciști de la Ziarul NAȚIONAL i-au cauzat această suferință prometeică, scriind fără discernământ despre averea sa sublimă, tratându-l ca pe un deputat, ca pe un lider oarecare, ignorând meritele sale de proporții gigantice în fața eternității. Au pomenit și despre Mercedesul său vândut cu 35 de mii de euro, de parcă un erou de valoarea lui perenă ar trebui să se deplaseze cu bicicleta, ca un profesor european prăpădit. Da, el a depus declarația de avere, dar aceasta nu înseamnă că jurnaliștii trebuie să abuzeze de transparența și răbdarea sa, ciugulindu-i maiura iubirii de țară și popor.

„Ce om teafăr la minte s-ar mai întoarce?”, s-a întrebat Năstase apocaliptic și am simțit cum globul Moldovei își încetinește rotațiile. „Probabil, un nebun ca mine, care-și iubește mult țara, poporul”, a răspuns liderul suprem al demnității și adevărului și globul și-a reluat turațiile.

„Suntem salvați! Năstase nu ne lasă, el ne iubește și se sacrifică pentru noi!”, am răsuflat cu toții ușurați, dar nu total, până nu-l vedem coborând pe aeroportul concesionării noastre.

Acum stau și mă gândesc la chimia din capul lui Năstase, e aerobică sau anaerobică? De ce ne-ar iubi el așa de tare în Mercedes pe autobanurile din Germania? Poate nu-i funcționează aparatul de aer condiționat?

Al vostru gogitor, depeizant, Ion Buraga