ANALIZĂ // Cum se influențează unul pe celălalt războaiele din Ucraina și Iran. Expert: „Căderea Teheranului ar fi o lovitură fatală pentru Rusia”

Izbucnirea unui nou război în Orientul Mijlociu destabilizează mai mult ca niciodată regiunea, după decenii întregi de conflicte mai mult sau mai puțin deschise, dezastre, căderi de regim și atacuri teroriste.

Războiul pornit de Israel și de SUA împotriva Iranului durează deja de zece zile, timp în care relațiile regimului de la Teheran cu vecinii săi din Golf au fost afectate iremediabil, economia globală suferă sub incertitudini și prețuri tot mai mari la petrol, aliații europeni ai SUA încearcă să formuleze un răspuns comun, iar statele arabe și-au pierdut renumele de „oază de stabilitate” într-o regiune marcată deseori de tensiuni și conflicte.

Războiul din Iran nu exercită, totuși, efecte doar asupra Orientului Mijlociu, ci se răsfrâng și asupra unui alt conflict, care a părut uitat în ultimele zile din cauza acestei noi furtuni - războiul din Ucraina. Despre felul în care se influențează cele două războaie, am discutat cu Iaroslav Smovj, șeful programului de cercetare pentru Europa la think tank-ul ADASTRA.

Iranul nu este doar principalul rival al Israelului în regiunea Orientului Mijlociu, nu doar un adversar de decenii al Statelor Unite și nu doar „principalul sponsor” al terorismului, așa cum l-a numit deseori președintele SUA, Donald Trump.

Iranul este și probabil cel mai important aliat al Rusiei putiniste, după China. Într-o perioadă în care regimul de la Kremlin pare că-și pierde aliații unul câte unul, dispariția unui Iran prietenos cu Moscova nu e cea mai bună veste pentru Vladimir Putin.

Iranul a susținut aproape „umăr la umăr” invazia criminală a dictatorului rus în Ucraina. Livrările de armament de la Teheran spre Moscova au fost bine documentate de-a lungul celor patru ani de invazie rusească în Ucraina.

Regimul iranian a susținut Rusia cu rachete balistice dar mai ales cu drone – Shahed-urile iraniene, rebotezate de ruși „Gheran” au făcut prăpăd în Ucraina și continuă să fie principalul element de atac și recunoaștere a armatei invadatoare.

Nu doar atât, rușii pare că au devenit chiar „autosuficienți” când vine vorba de drone ucigașe de producție iraniană – deși inițial erau dependenți de livrările de la Teheran, rușii au ajuns să localizeze producția și să-și producă în masă propriile Shahed.

Mai mult decât atât, au produs pe licență și noi variante ale temutelor drone iraniene.

Pe lângă ajutorul material direct, Iranul a trimis regimului de la Kremlin și „experți militari” care au ajutat armata rusă să facă operațiuni împotriva Ucrainei, inclusiv pe pământ ucrainean, în Crimeea.

Din 2022, „Iranul a început să furnizeze Rusiei dronele sale de tip Shahed, drone kamikaze. Multe s-au schimbat de atunci când vine vorba de felul în care sunt folosite aceste drone – tactici dar și producția lor.

Într-adevăr, Rusia a localizat manufacturarea acestor drone în regiunea Tatarstan, mai exact în orașul Alabuga”, a declarat Iaroslav Smovj pentru Antena3CNN.ro.

„Ce e esențial de precizat este că Iranul i-a furnizat Rusiei și tehnologia și schematica pentru producerea acestor drone, chiar și piese și echipamente.

Avem informații că până și în 2026 au fost văzute drone produse în Iran în Ucraina. Desigur, mult mai rar decât în trecut”, adaugă expertul citat.

Deși Rusia este cât se poate de dependentă de dronele iraniene pentru războiul său împotriva Ucraina, faptul că-și produce propriile aparate și nu mai primește atât de multe direct de la Teheran face ca războiul din Iran să nu o afecteze atât de mult.

„Desigur, nu trebuie să uităm, nici că Iranul nu a furnizat doar drone, dar și rachete și muniție – mai ales obuze. (...)

Chiar și așa, consider că e un lucru pozitiv faptul că unul dintre canalele folosite de ruși pentru a-și reface stocurile de muniție nu mai este accesibil. E un lucru bun”, mai spune Smovj.

Războiul din Iran a destabilizat în mod extraordinar mai ales piața mondială a petrolului. Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai importanți producători globali de petrol și deținătorul unor rezerve uriașe de „aur negru”, Iranul are și controlul asupra Strâmtorii Ormuz, cel mai important punct de legătură pentru transportul global de petrol.

Asta înseamnă că Iranul are o putere disproporționată când vine vorba de prețul petrolului, așa cum au arătat-o și ultimele evenimente – amenințările cu închiderea strâmtorii, dezechilibrul și incertitudinile provocate război au dus la o explozie a prețului petrolului.

Cum contribuie războiul din Iran la destrămarea influenței Rusiei

Ceea ce fostul președinte american George W. Bush identifica acum două decenii drept „Axa Răului”, formată din Irak, Iran și Coreea de Nord, a căpătat între timp noi membri – analiștii au început să folosească „conceptul” pentru a include și Rusia și China, dar și alte țări care „gravitează” în sferele acestora de influență.

Acum, pare că această grupare de țări care-și doresc „o lume multipolară”, așa cum deseori afirmă propaganda de la Kremlin, se micșorează.

De-a lungul ultimelor două decenii, Rusia putinistă și-a creat o rețea importantă de „clienți”, țări aflate în orbita Kremlinului și care se află sub influența Rusiei – victimele principale au fost țări din Africa.

Secătuite de războaie civile sau de conflicte cu organizații teroriste, multe dintre aceste țări au căzut pradă influenței nefaste a Rusiei, care s-a manifestat fie prin „diplomație agresivă”, fie prin prezența mercenarilor de tip Wagner, care au preluat efectiv „monopolul violenței” pe teritoriile lor.

Dar Rusia a pierdut câțiva aliați importanți în ultimele luni și ultimii ani – Siria lui Assad s-a prăbușit rapid după o ofensivă a rebelilor, la sfârșitul lui 2024. Venezuela lui Maduro, un aliat de nădejde al Kremlinului, s-a transformat peste noapte într-un stat-client al SUA.

Maduro însuși a fost înlocuit de vicepreședinta sa, mult mai maleabilă și mai dispusă să respecte ordinele de la Washington, deși menține clica chavistă a lui Maduro bine conectată la resursele statului.

După căderea Venezuelei și presiunile puse de americani, nici regimul cubanez nu o duce prea bine, iar Iranul este acum sub asaltul SUA și Israel, fapt ce pune în pericol serios sfera de influență a Kremlinului.

„Să presupunem că regimul ayatollahului cade, iar Iranul devine liber sau trece printr-o schimbare de regim de orice fel, una care-l face să fie ostil Rusiei sau măcar nu la fel de prietenos ca până acum.

Asta ar însemna o lovitură grozavă asupra puterii geopolitice a Rusiei, dar și asupra capacităților sale.

Dar asta nu ar distruge toate «activele» geopolitice ale Rusiei în lume. Rușii încă au o prezență în Africa, Africa sub-sahariană, în America Latină”.

Smovj consideră că o eventuală cădere a Iranului teocratic ar reprezenta o „lovitură fatală” pentru sfera de influență a Rusiei din Orientul Mijlociu.

„În primul rând Nicaragua, Daniel Ortega, iar apoi în Africa de Nord Libia, care este practic principala bază a Rusiei pe care o folosește pentru a proiecta putere în Africa. Așadar, lanțul global al aliaților discreți ai Rusiei persistă chiar dacă Iranul ar cădea.

Dar, desigur, ar fi o lovitură fatală, deoarece acest lucru ar reduce influența Rusiei în Orientul Mijlociu; Rusia ar avea mai puțină influență asupra Israelului, de exemplu, în ceea ce privește interpuși Iranului din regiune (organizațiile teroriste Hamas, Hezbollah, Houthi ș.a. - n. red.), pe care Rusia le-a aprovizionat și ea cu muniție și armament.

În ceea ce privește, însă, capacitățile de război ale Rusiei în Ucraina, aș spune că acest lucru nu ar constitui o lovitură fatală pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina, deoarece Rusia nu depinde în mod critic de Iran, cel puțin nu în aceeași măsură în care depinde de China, de exemplu, sau de India în ceea ce privește vânzările de petrol și produsele cu dublă utilizare care intră în Rusia, sau poate alte produse legate de război provenite din Europa, de exemplu, sau din Taiwan, ori din alte părți ale lumii care ajung în Rusia prin așa-numitele importuri paralele”.