Am devenit amantă din disperare

Sursa: catchy.ro

Știu că multe dintre voi mă vor judeca, însă oricine poate spune orice, dacă nu trăiește ce am trăit eu.

Am avut la început o căsnicie plină de iubire și pasiune, dar el, omul căruia i-am dat chiar totul, s-a transformat de-a lungul anilor într-un călău. Cred că ceea ce m-a ținut lângă el a fost încăpățânarea mea de a avea o familie, chiar dacă tot ceea ce se întâmpla îmi spunea că nu e omul potrivit. Eu, umblată în toată lumea, o carieră de vis, el, un neica-nimeni moldovean. Ceea ce nu suporta mama. Nu avea nimic când l-am cunoscut, era plin de datorii.

Ce își putea dori mai mult o femeie ca mine? O carieră la care mulți visează, înconjurată de oameni celebri și bogați, și totuși țintuită într-o căsnicie care m-a îmbolnăvit fizic și psihic. Îmi lipsea curajul și nu mă iubeam deloc. Pentru că-l iubeam pe el atât de mult, încât uitasem de mine. Era un don Juan, conducea mașini scumpe, Monaco, St. Tropez, Miami și totul datorită mie. L-am luat după mine, la job, peste tot. Trăia ce trăiam și eu. Și cum mă răsplătea? Mereu mă ignora, îmi vorbea urât, erau zile când nici nu mă întreba ce fac. Mereu ocupat cu FB, chat-uri cu diferite femei, foste iubite, femei pe care nici nu le puteam compara cu mine. Nu înțelegeam de ce, când mă avea pe mine.

Acum înțeleg, pentru că așa era el, indiferent de ce femeie ar fi avut lângă el. Am pierdut mult, foarte mult, ani din viață și nu numai. Nimic nu se lega. Devenisem depresivă, plângeam, nu mă puteam bucura de viața oferită de cei pentru care munceam. Azi în Bahamas, mâine la Miami, poimâine în Staad. Nimic nu ține loc de iubire, nici banii, nici locurile exotice, nici hainele scumpe.

Până în acea zi. Acea ultimă palmă m-a făcut să plec. Definitiv.

A încercat să mă întoarcă din drum ani la rând, dar nu m-am uitat în urmă. Am divorțat și m-am schimbat. Știam ce mă așteaptă lângă el.

Nu cred când oamenii spun „mă voi schimba”, este o minciună pe care nici ei nu o cred când o spun.

Și, din femeia fidelă, care iubea un singur bărbat, care își dorea stabilitate, am devenit amantă. Dar înainte de asta, am început să trăiesc, să ies în oraș, să cunosc oameni, să dansez, să râd, să mă simt bine în pielea mea. Tot ce nu făcusem cât am fost căsătorită.

Până la aproape 40 de ani, nu avusesem niciodată un blind-date sau o aventură de o noapte. Acea palmă m-a făcut o altă femeie. Eram împotriva acestui statut de amantă, eram împotriva a tot ce însemna a înșela, chiar și cu un flirt, dar am făcut-o pentru că poate așa a fost să fie. Îmi doream asta și a apărut el.

El, mai mare cu 15 ani ca mine, m-a ajutat să trec peste eșecul vieții mele și am făcut-o ușor. Împreună am învățat o altfel de iubire, chiar dacă ne vedeam câteva luni pe an. În diferite colțuri ale lumii, cu diferite ocazii. Apoi urma o lungă vacanță, după care iar ne revedeam și trăiam pasiunea nebună care nu s-a stins nici măcar după cinci ani.

Alături de el am simțit ce înseamnă pasiunea, ce înseamnă să fii femeie, săruturile lui mă amețesc și mă fac să mă pierd, este tot mai intens în fiecare an, însă nu-mi aparține. Trăiesc ceva magic când sunt cu el, îl iubesc și mă doare când nu este cu mine, dar știu că odată fie se va sfârși această relație, fie vom fi împreună.

De frică, câteodată îmi doresc sa pun capăt relației, însă mereu mă convinge că va mai dura puțin până va divorța și vom avea o viață a noastră.

Ceva îmi spune că nu o va face, iar eu încerc să mă detașez de sentimentele față de el și încerc să trăiesc fără să-mi fac planuri de viitor ce îl includ. Astfel, va fi mai ușor în cazul în care ne vom despărți.

Până atunci însă, amândoi ne uităm în urmă la momentele frumoase, momente pe care le trăim și acum, chiar dacă sunt limitate de împrejurări.

O cititoare

Sursa: catchy.ro