Alexandru Cazacu, Parma, Italia: „Ion e leneș; Maria nu-i gospodină; Politicianul X e hoț!; iar toți împreună suntem de treabă!”

Despre unitate și conștiința națională a moldovenilor

Noi, moldovenii de dincoace de Prut, suntem din neam harnic și muncitor și tare ne mai place să ne lăudăm cu asta! În virtutea tulburărilor istorice de care am avut parte, noi, fără să ne dăm seama, ne-am schimbat atât de mult, încât, dacă ne-am privi dintr-o parte, am rămâne uimiți și nu ne-am recunoaște.

Suntem critici și autocritici: „Ion e leneș; Maria nu-i gospodină; Politicianul X e hoț!; Cântărețul Y e vândut! etc.”, iar toți împreună, ca neam, „suntem un popor măreț, harnic, cuminte, familist și de treabă!”. Stranie logică moldovenească!

Astăzi vreau să vorbesc despre UNITATE. Despre unitatea băștinașilor moldoveni ca neam. La fel cum omul nu-și găsește locul, dacă sufletul cu trupul său nu se împacă, la fel și noi, cetățenii R. Moldova, nu vom putea să ne integrăm în spațiul internațional până când nu vom fi uniți „în cuget și simțiri” aici, la noi acasă. Noi între noi!

Oamenii dintre Prut și Nistru au fost șfichiuiți de biciul istoriei atât de crunt în ultimele decenii, încât acum, dacă mergi de la Briceni la Comrat și de la Chișinău la Tiraspol, vei întâlni mai mult un conglomerat de oameni, idei și gânduri, decât un neam unit care știe încotro merge.

Am colindat multe țări, peste tot există probleme de acest gen… Italienii de la nord n-au ochi să-i vadă pe cei de la sud: „Ăștia nu fac nimic, plătim doar taxe pentru ei de zeci de ani!”. Se fac între ei cu ou și cu oțet, dar dacă vine vorba să-i critice cineva din exterior, ei sar ca arși! Își apără neamul cu cea mai mare ardoare. Și aici încep să înțeleg de ce noi nu suntem italieni! Și de ce noi lucrăm la ei, și nu ei la noi! Pentru că noi nu suntem uniți! Ni se cultivă acest spirit de mici, de-acasă… noi creștem, îl dezvoltăm, îl practicăm în țară, iar când plecăm peste hotare, îl luăm cu noi!

Zbuciumările istoriei au închistat în noi tot ce avem mai frumos. Dezamăgirea profundă și sărăcia ne-au făcut să negăm tot în ce am crezut noi, părinții noștri și străbunii.

Dezamăgiți de biserică, uităm ades ce înseamnă grija față de aproapele nostru și trecem indiferenți pe lângă problema vecinului. Dezamăgiți de țară, am luat drumul pribegiei. Dezamăgiți de politicieni, zicem că nu ne întoarcem, nici chiar de ne-or da italienii afară. Și nu vrem să ieșim la vot, pentru că „oricum toți sunt hoți” și „eu singur nu voi schimba situația”.

Noi suntem într-adevăr un neam mic și dispersat! Dar noi am ținut piept împreună atâtor furtuni! Ne certăm de la nimicuri, dar știm să ne unim în momente cruciale! Nu a pierit în noi conștiința națională! Nu cred că nu putem fi uniți! Există în sufletul nostru, undeva acolo, ca într-o carapace, stă închisă dragostea noastră față de ce avem mai sfânt, unitatea noastră națională! Stă și hibernează, păstrându-și forțele pentru momentele cruciale! Și acest moment a sosit!

Astăzi se decide soarta neamului nostru! Sosesc alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Și aceste alegeri, mă credeți sau nu, vor schimba radical soarta R. Moldova! Aceste alegeri vor decide dacă R. Moldova își va găsi locul de cinste la masa europeană sau va rămâne în mocirlă!

Nu mai există o cale de întoarcere în trecut! Noi, cei plecați, am văzut lumea, știm ce înseamnă o viață de calitate și am învățat multe de la italieni, francezi, norvegieni sau englezi. Și vrem să trăim ca ei! Dar ei au reușit pentru că sunt uniți!