Ai văzut „Oppenheimer”? Poate ar fi momentul să afli cifrele din spatele creării bombei atomice: cât a costat proiectul, ce salariu avea realul Oppenheimer și de ce le-a cerut șefilor să-i taie din leafă

„Oppenheimer” a fost vedeta celei de-a 81-a ediții a premiilor Oscar, recent desfășurate. Oppenheimer e un film biografic și o adaptare a cărții American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer (2005) scrisă de Kai Bird și Martin J. Sherwin despre Robert Oppenheimer, cel care a fost supranumit „părintele bombei atomice”.

În spatele filmului artistic există povestea reală a Proiectului Manhattan, iar aici ne vom apleca asupra „economiei” din spatele creării bombei atomice.

Întregul proces a costat la vremea respectivă circa 2 miliarde de dolari (la valoarea de atunci a dolarului). Astăzi, acei bani ar echivala cu circa 30 de miliarde de dolari, scrie Brooking Institute.

Majoritatea bugetului alocat Proiectului Manhattan a fost folosit pentru cercetăriși doar o mică parte din bani a fost utilizată pentru crearea propriu-zisă a bombei atomice.

Din cei 1.188.352.000 de dolari cheltuiți, două treimi s-au dus pe aparatura și instrumentele cu care s-a produs uraniul îmbogățit.

În total, SUA au avut un PIB de 1,049 trilioane de dolari în cei cinci ani în care a fost finanțat Proiectul Manhattan. Știind că costul total al Proiectului Manhattan a fost de 1,889 miliarde de dolari, asta înseamnă că el valora 0,18% din PIB-ul SUA în perioada de cinci ani dintre 1942 și 1946.

Potrivit corespondenței dintre JR Oppenheimer și președintele Universității Berkeley, dr. RG Sproul, publicată în revista științifică Los Alamos (pag.14) părintele bombei atomice a fost plătit cu 10.000 de dolari pe an pentru conducerea Proiectului Manhattan (la valoarea de atunci a banilor). El a cerut să i se reducă salariul, pe care îl considera enorm, dar cererea i-a fost refuzată.

Asta înseamnă de patru ori mai mult decât cei 2500 de dolari pe an pe care i-a primit ca profesor de fizică la Universitatea din California și la Institutul de Tehnologie din California. Pentru comparație, un soldat al armatei americane era plătit cu 50 USD/lună în timpul războiului. Un tehnician de la Los Alamos câștiga de șase ori acel salariu fără să riște să fie împușcat.

Astăzi, salariul lui Oppenheimer ar fi de circa 300.000 de dolari anual, sau 25.000 de dolari pe lună.

Spre comparație, la pagina 10 a revistei de care vorbeam există o listă de salarii pentru „Persoane care nu dețin o funcție academică, dar care au fost în activitate academică”, unde salariul maxim (presupus lunar) pentru un doctor cu o vechime mai mare de 4 ani este stabilit la 400 USD sau 4800 USD/an. Deci, salariul lui Oppenheimer a fost mai mult decât dublu față de cel al unui cercetător cu experiență din afara mediului academic.

După unele estimări , peste 600.000 de oameni au lucrat la Proiectul Manhattan. Muncitorii s-au alăturat proiectului din motive foarte diferite. Marea majoritate a lucrătorilor Proiectului Manhattan nu știau de ceea ce urma să se realizeze acolo.

Mulți s-au alăturat Proiectului Manhattan pur și simplu pentru că se plătea bine. Jerry Saucier , fost angajat își amintește: „Salariile erau peste medie.Traiul era ieftin. Oamenii veneau din toate locurile. Erau oameni care erau analfabeți, nu știau să citească, nu știau să scrie.”

Proiectul Manhattan a oferit, de asemenea, numeroase oportunități de angajare afro-americanilor . Cu toate acestea, mulți afro-americani au experimentat acolo segregarea și discriminarea. Kattie Strickland făcea parte din personalul de curățenie. Ei i s-a interzis să împartă locuința cu soțul ei, care lucra la Proiectul Manhattan.

Patriotism

Pentru alți lucrători ai Proiectului Manhattan, patriotismul a fost factorul motivant pentru a se alătura efortului.Un membru al Detașamentul de Ingineri Speciali (SED), Herman Snyder, spunea că tinerii de vârsta lui, „când țara lor este distrusă cum a fost la Pearl Harbor, ne enervăm. Vrem să luptăm. Eram în primul an la universitate, dar mulți dintre băieți au terminat acel semestru și au plecat să lupte.” Snyder și-a amintit că în perioada în care a lucrat la Proiectul Manhattan, „Am simțit că fac ceea ce țara mea își dorea de la mine să fac. Eram în uniformă și eram mândru de asta”.

Pentru mulți dintre muncitori, Proiectul Manhattan a fost pur și simplu o modalitate de a ajuta Statele Unite să câștige războiul, relatează Hotnews.ro.

Deși muncitorii obișnuiți nu cunoșteau scopul proiectului, pentru mulți oameni de știință secretele atomului erau un motiv suficient pentru a-i atrage. John Wheeler, fizician, și-a amintit : „Era un sentiment de aventură. O asociez cu pionieratul. E ca atunci când a apărut prima navă cu aburi, sau primul avion sau prima locomotivă”.

Un alt fizian își amintește : „Am găsit această muncă mai interesantă decât predarea douăsprezece ore pe săptămână la Illinois Tech. Așa că m-am alăturat proiectului. Când Oppenheimer a întrebat dacă mă voi alătura lui în Los Alamos, i-am spus că aș fi încântat pentru că, la fel ca majoritatea studenților săi, l-aș urma până la capătul pământului. Am fost foarte încântat că am putut să-l ajut.”

Frica de Germania

Pentru oamenii de știință care erau conștienți de comunitatea științifică germană puternică, teama că Germania ar putea dezvolta o bombă atomică înaintea Statelor Unite a fost, de asemenea, un factor determinant. Deși Misiunea Alsos a descoperit ulterior că proiectul bombei atomice germane nu progresase prea mult, majoritatea membrilor Proiectului Manhattan nu au aflat despre acest lucru decât după război. Leona Marshall Libby , cea mai influentă femeie de știință care a lucrat la Proiectul Manhattan, și-a amintit atmosfera de la acea vreme:

,,Cred că toată lumea era îngrozită că germanii erau în fața noastră. A fost o teamă persistentă și mereu prezentă, alimentată, desigur, de faptul că liderii noștri îi cunoșteau pe acești oameni din Germania. Dacă nemții ar fi făcut-o înaintea noastră, nu știu ce s-ar fi întâmplat cu lumea. Germania era în frunte în domeniul fizicii, din toate punctele de vedere, în momentul în care a început războiul. A fost o perioadă foarte înspăimântătoare”.