Afacere de familie cu JUCĂRII DE LEMN

Pasiune // O familie din Molovata Nouă, Dubăsari, face jucării ecologice din lemnul pomilor fructiferi și intenționează să își deschidă în curând un mic magazin

Mașini, trenulețe, avioane, tancuri și săbii, toate din lemn natural, nevopsit și frumos mirositor. Asta produce o familie din Dubăsari de mai bine de jumătate de an – jucării ecologice, fără chimicale, rezistente, dar mai ales sigure pentru copii. Dumitru Alexeev cu fiul și fiica au renunțat la afacerea pe care o aveau anterior și s-au apucat, mai în glumă, mai în serios, de produs jucării. Reticenți la început, acum cei trei sunt motivați să continue proiectul la care trudesc și să își deschidă chiar un magazin în capitală, unde fiecare părinte să poată veni și cumpăra aceste jucării inofensive pentru odraslele lui.

Îndrăgostit de lemn

Dumitru Alexeev este pensionar acum, însă ani la rând a avut o afacere cu lemnul – sculpta mobilă la comandă. A avut o mică firmă căreia i s-a dedicat timp de 25 de ani. Are și acum pe undeva câteva dormitoare încrustate, însă de jumătate de an, de când a descoperit jucăriile din lemn, acestea stau părăsite. Școlit la Leningrad, domnul Dumitru a avut de mic o dragoste aparte pentru tâmplărie. „Bunelul meu a fost un meșter foarte bun, iar pasiunea asta s-a transmis din generație în generație. Mie îmi place tare și feciorului meu – la fel. Cu jucăriile am început-o în glumă. Am doi nepoței și, într-o zi, m-am gândit să îi fac unuia dintre ei o jucărie. Iar după asta, feciorul meu s-a apucat și el să confecționeze jucării”, povestește pensionarul. Așa au început să se nască felurite lucrușoare din mâinile talentate ale celor doi. „Facem jucării numai din pomi fructiferi: păr, prun, dud – tot ceea ce crește la oameni prin grădină”, zice bărbatul.

Jucării cu miros natural

„Am făcut mai întâi o jucărie, după asta încă una și încă una, iar într-o bună zi, în sat au venit niște rude de-ale noastre și au cumpărat jucării de 1 000 de lei. Așa cumpărături într-o singură zi! Am pus atunci un preț simbolic, neștiind dacă se vor vinde sau nu”, își amintește domnul Dumitru. Încurajat de clienți, a continuat să „plămădească” mașinuțe și trenulețe. „M-am săturat de jucăriile acestea chinezești de pe piață, noi facem jucării care nu sunt vopsite și miroase a lemn natural. Am făcut foarte multe modele, pe care le-am trimis și peste hotare, în Germania și Italia. Nu mă inspir de pe internet, toate ideile vin din capul meu. Ne așezăm în trei, cu băiatul și fiica mea, și toți ne gândim… Iar pe zi putem să facem până la 20 de modele de mașinuțe”, spune meșterul. „Nu vreau să le vopsesc. Mă uit la oameni – ei le miroase atent, pentru că aceste jucării sunt niște inimi rupte din copaci”, crede domnul Dumitru. Vorbește și se comportă cu jucăriile la fel ca și cu niște copii mici și fragili.

Fata a revenit acasă pentru jucării

Dacă la început era rezervat față de pasiunea tatălui, cu timpul, feciorul s-a arătat interesat de jucărioare. „Sunt mai sănătoase decât cele din plastic, i-am făcut copilului meu câteva și îi plac”, spune Maxim. „Acum lucrez eu mai mult, însă și băiatul mă mai ajută. Fata mea a revenit acasă din Moscova, iar eu i-am spus: rămâi acasă și fă cu tata jucării. Ea a studiat arhitectura la Chișinău și proiectează, desenează, le pune la șlefuit. Cam își roade unghiile”, râde cu poftă tatăl. Soția lui nenea Dumitru a decedat ceva timp în urmă, iar pierderea ei a fost o lovitură grea pentru familie. Rămas singur, cu o vedere foarte slabă și un grad de invaliditate, meșterul nu a plecat capul în fața destinului. Jucăriile au fost pentru el, poate, o reinventare a copilăriei.

Clientele mașinuțelor - fetițele

În atelierul lui găsești diferite obiecte: de la jucării mari la unele foarte mici. „Avem mașini mici, la care lucrăm câte 30 de minute, dar se întâmplă să stau și o zi întreagă la o singură jucărie. Uitați-vă la locomotiva aceasta, am muncit la ea toată ziua”, ne arată cu mândrie tâmplarul. „E greu de făcut jucării pentru fetițe. Ele vor păpuși frumoase, pe care să le împletească și despletească, dar noi facem mai mult mașini. Avem, deocamdată, o cloșcă frumoasă cu pui pentru fetițe”, spune meșterul, ținând în mâini o găină ghidușie. „Totuși, fetițele se trag mai mult la mașinuțe decât băiețeii. Chiar astăzi a venit una și a luat o sabie, dar părinții nu au vrut să i-o cumpere. Și ea a început a plânge de Doamne ferește”, se minunează meșterul. Tot fetițele aleg și tancurile.

Își dorește un magazin de jucării

Dumitru Alexeev nu e doar un tâmplar iscusit. Se laudă că știe, în total, 55 de meserii. „Le știu la perfecție – metalul, construcțiile, pot să scriu și povești! Îmi doresc foarte mult ca toți copiii din R. Moldova să aibă jucării din lemn”, ne povestește visurile sale pensionarul. „Noi ne gândim să deschidem un magazinaș în Chișinău, unde să vindem ceea ce producem, pentru că foarte mulți ne întreabă de unde pot cumpăra”, zice meșterul. Până acum, vânzările nu au mers strălucit, ba chiar nici banii pentru lemnul cumpărat nu și i-a scos. Domnul Dumitru nu se plânge, însă, și e sigur că jucăriile o să aducă și profit cândva. „Am rugat-o pe o rudă de-a mea de la Chișinău să iasă lângă „Moldtelecom” să le vândă, însă văd că nu prea îi place ei asta, iese o dată pe săptămână”, râde iar bărbatul. „Cel mai mult, de jucării se bucură părinții. Se întâmplă că ei sunt cei cu adevărat interesați, copiii pot trece pe alături, însă părinții se opresc să le admire”, spune tâmplarul și confirmă zicala care spune că, în suflet, fiecare dintre noi este un copil.

Jucării „vechi”, dar și „moderne”

Jucăriile din lemn au o istorie foarte veche. Acestea se numără printre primele jucării descoperite de arheologi. Oamenii de știință au găsit în săpături fluiere din lut în formă de pasăre, vagoane și căruțe din lemn. În Egiptul Antic, copiii se jucau cu păpuși făcute din piatră, iar cei din Grecia și Roma Antică – cu jucării din lut și lemn. Jucăriile din lemn au devenit foarte populare mai ales în secolul al XX-lea, odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, producția jucăriilor de plastic a scăzut drastic, iar cea a jucăriilor de lemn a crescut ca pe drojdii. De-a lungul timpului, modelele au evoluat ca aspect și componente, însă materialul a rămas același. Și în zilele noastre părinții sunt interesați să le cumpere copiilor jucării sigure și ecologice, care, chiar dacă nu sunt mai ieftine decât cele din plastic, sunt mult mai sănătoase.