De ce actorii din R. Moldova sunt cei mai FIDELI profesiei

Dezechilibru // Deși de la 1 septembrie, salariul actorilor din R. Moldova va fi majorat cu 20%, noutatea pare să nu-i încânte pe artiști, deoarece, chiar și dublat, oricum nu-i mare lucru, spun ei

Cu stomacul gol, în R. Moldova se face… artă! Nu mai e o noutate că artiștii mai practică diferite joburi ca să supraviețuiască: de la roluri de Moș Crăciun și Mickey Mouse, până la moderatori de nunți și prezentatori de televiziune. Speranța lor este că, într-o bună zi, scena îi va întreține nu doar spiritual, dar și material. Astăzi, salariul unui actor începător pornește de la 1 500 de lei.

Din start, anunțat

Cu un caiețel de două copeici subțioară și cu pixul în buzunarul cămășii, Ion s-a prezentat în ziua consultațiilor la specialitatea Actorie, care se desfășurau în sala mică a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Neștiind ce presupun aceste consultații, dar încrezut în sine, deschide ușa sălii. O scenă uriașă apare în fața sa, iar dincolo de această scenă - un spațiu gol umbrit de lumina proiectoarelor și o voce groasă ascunsă în acest spațiu.

„Era pentru prima dată când pășeam pe o scenă. Mai participasem pe la diverse concursuri organizate în școala din sat, dar locul unde mă aflam eu era ceva deosebit. Vocea groasă (a lui Ilie Todorov – n.r.) m-a întrebat dacă știu o poezie. M-am bâlbâit, pentru că eu înțelesesem că o consultație presupune a sta în bancă și a scrie o dictare. Apoi, mi-a spus că actorii primesc cei mai puțini bani și că e un miracol cum supraviețuiesc în această țară, dar eu nu-l mai auzeam. Scena mă cucerise definitiv”, povestește emoționat Ion Coșeru despre primul său contact cu scena, care a avut loc cu 15 ani în urmă.

Teatrul, tribuna adevărului

După ce a părăsit scena Academiei de Arte în favoarea celei de la Teatrul „Ginta Latină”, Ion a înțeles vorbele regretatului Ilie Todorov: actorii se hrănesc mai mult cu spiritul lui Shakespeare, decât cu mâncare reală. „A fost o perioadă dificilă pentru mine la început, deoarece casa mi-a fost teatrul. Acolo jucam, dormeam, într-un cuvânt - șase ani am locuit în „Ginta Latină”. Pot spune că a fost, totuși, un noroc pentru mine că directorul teatrului mi-a oferit acel mic cabinet”, își amintește artistul.

Nu a părăsit niciodată această profesie, pentru că asta ar însemna să de a o palmă peste față profesorilor de la Academia de Arte, care au vegheat zile și nopți la dezvoltarea sa, curățându-l de toate amatorismele, dar și părinților care au crezut în el. „Ilie Todorov era grav bolnav, medicii nu-i mai permiteau să se întâlnească cu studenții, însă el ne chema pe ascuns și continuam repetițiile, explicându-ne că are un angajament față de noi. Sunt momente care nu se uită și pentru care merită să dormi și în stradă. Teatrul e tribuna la care adevărul suna gol-goluț, însă, din păcate, azi avem altceva. Cred că lucrurile vor lua o altă turnură în viitorul apropiat și că statul va investi foarte mult în cultură, dar asta e și vina noastră, a actorilor, că nu ne revoltăm și înghițim mizeria asta”, conchide actorul care, recent, a devenit liber profesionist sau șomer, așa cum își spune el.

Salariul ține și de directorii de teatru

În situația lui Ion se află mai mulți actori, în special proaspeții absolvenți ai Facultății de Actorie. Nu e o noutate că artiștii au cele mai mici salarii și că statul pare să-i dea uitării. Directorul Teatrului Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale”, Sandu Grecu, recunoaște că salariul unui actor e printre cele mai mici de pe piața muncii, dar un manager bun reușește să-i „țină cu viață”, dacă mai face și un plan financiar bun.

„Salariul unui actor, indiferent de teatrul în care joacă, e același pentru toți. Salariile diferă de la un teatru la altul, datorită managementului pe care-l desfășoară directorul, numărului spectacolelor care sunt jucate în stagiune, economiilor făcute. Depinde cum repartizezi banii. Dacă ai 10 000 de lei, poți să cumperi un coniac bun, pe care îl bei într-o oră, sau cu aceiași bani achiți serviciile de întreținere, procuri haine, produse alimentare”, zice Grecu, adăugând că, totuși, actorii nu merită o astfel de remunerare din partea statului, fiindcă e o muncă destul de dificilă.

De aceeași părere e și directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Petru Hadârcă, care menționează că, dacă un actor ar trăi doar din salariul de la teatru, asta ar însemna „moarte”. „Pe vremea mea, altfel erau susținuți actorii. Salariul era mai mare, iar fiecare apariție la televizor sau radio era remunerată destul de înalt. Ni se ofereau locuințe. Astăzi, statul își aduce aminte de actori doar când se începe campania electorală, întrucât are nevoie de bufoni, după care se uită la ei ca la niște cerșetori”, opinează Hadârcă.

Proiecte-fantomă

La finele anului 2012, Ministerul Culturii a elaborat un proiect „Cu privire la construcţia unui bloc locativ pentru oamenii de cultură”, în care se stipulează că artiștii trebuie susținuți cu locuințe, iar blocul urmează să fie ridicat pe un lot de pământ de pe strada Hristo Botev 4. „Artiștii, din cauza costurilor mari la chirie şi a salariilor mizere, sunt nevoiţi să trăiască în condiţii inumane: fie prin cabinele teatrelor, la rude sau prin cămine. Cei mai mulţi dintre ei aleg calea străinătăţii în căutarea unor surse de venit mai mari, de cele mai dese ori cu scopul de a-și procura locuinţe. Astfel, domeniul cultural din R. Moldova duce lipsă de cadre tinere, cu viziuni artistice noi”, scrie în nota informativă a proiectului.

Aliona Strâmbeanu, şefa Direcţiei arte profesioniste, învăţământ artistic şi industrii culturale de la Ministerul Culturii, spune că nu a auzit niciodată de un astfel de proiect. „Eu de un astfel de proiect nu am auzit. Da, de susținut cu locuințe actorii ar fi minunat, deoarece ei sunt cei mai defavorizați la categoria salarii, mai ales tinerii artiști. Ar fi o acțiune extraordinară pentru oamenii din cultură. De mult nu s-a făcut acest lucru pentru dânșii”, menționează Strâmbeanu, specificând că, de la 1 septembrie curent, salariile actorilor se vor mări cu 20 la sută.

Ina Colbasiuc joacă pe scena Teatrului „Eugene Ionesco” de doi ani. Tânăra actriță de multe ori a apelat la ajutorul părinților. „Acesta e blestemul actorilor din R. Moldova: să nu poată fără scenă și să fie plătiți mizer pentru această dragoste. Mă bucur că salariul se va mări, dar să fie majorat și cu 100%, că tot nu ne vom permite un trai decent”, zice actrița.