Wikileaks - agent în slujba lui Trump și a Rusiei?

Sursa: ziare.com

Platforma Wikileaks este considerată în SUA o amenințare la adresa securității naționale. Dar asta nu l-a împiedicat pe fiul președintelui să facă schimb de informații cu un angajat al Wikileaks.

Că președintele SUA, Donald Trump nu are de gând, spre deosebire de predecesorii săi, să-și facă publice declarațiile de impozit - asta se știe fiindcă a spus-o în repetate rânduri. Cu atât mai ciudat apare faptul că fiului sau, Donald Trump jr., i s-a cerut prin Twitter să facă exact acest lucru: să dea spre publicare documentele fiscale ale tatălui său. Dar de ce să facă fiul ceea ce tatăl sau refuză cu consecvență de la câștigarea alegerilor prezidențiale, deși a promis că o va face pe durata campaniei electorale?

Motivația pe care un solicitant anonim i-a dat-o lui Trump jr., prin intermediul unui cont de Twitter al platformei de dezvăluiri Wikileaks pare desprinsă dintr-un roman polițist: prin această publicare, Wikileaks poate dovedi că dezvăluirile făcute pe durata campaniei electorale din SUA nu au fost îndreptate exclusiv împotriva candidatei democrate Hillary Clinton ci, în egală măsură, împotrivă lui Donald Trump.

Astfel, cu imparțialitatea dovedită, dezvăluirile privind-o pe Clinton ar căpăta o nouă pondere, devastatoare. Toate acestea sunt relatate de revista americană „The Atlantic”.

Emailuri că muniție de campanie

Cu puțin timp înaintea alegerilor, Wikileaks a publicat o serie de emailuri ale lui John Podesta, șeful de campanie al lui Clinton. Aceste emailuri nu au aruncat o lumină pozitivă asupra campaniei candidatei democrate. Până astăzi se bănuiește că aceste documente au fost puse la dispoziția Wikileaks de hackeri din Rusia.

Această propunere ciudată, dar și altele, cum ar fi numirea fondatorului Wikileaks, Julian Assange, în funcția de ambasador al Australiei în SUA, la propunerea lui Donald Trump senior, au fost publicate pe Twitter de Donald Trump junior. Mesajele demonstrează că Trump jr. a fost atât de înțelept încât nu a dat curs propunerilor autorului anonim, dar nu a fost suficient de înțelept încât să întrerupă, pur și simplu, contactul.

Pretenții și realitate

Wikileaks - un player secret, sprijinit poate de hackeri ruși la solicitarea Kremlinului? Platforma a pretins și pretinde că e altceva. Pe pagina web a organizației se afirmă: „Wikileaks este specializat în analiza și publicarea unor cantități mari de date din surse oficiale cenzurate sau cu acces îngreunat prin alte metode, care se referă la război, spionaj sau corupție.”

Pentru eficienta publicare a documentelor brizante, Wikileaks întreține, conform propriilor afirmații, legături cu mai bine de 100 de companii media din toată lumea. Și trebuie recunoscut că jurnaliștii au profitat adesea de eforturile depuse de Wikileaks.

Ziarista americană Tracy Schmidt a scris în anul 2007 că un instrument cum este Wikileaks ar putea deveni pentru jurnalism atât de important precum este legea „Freedom of Information Act” din SUA, care obligă instituțiile publice să lucreze în regim de transparență. Politologului german Hans J. Kleinsteuber i s-a atribuit în 2009 afirmația că Wikileaks este, în opinia sa, un „instrument folositor”.

Din Guantanamo Bay și până în Bundestag

În 2007 Wikileaks a publicat regulamentul intern al lagărului de prizonieri Guantanamo din baza militară americană existentă în Cuba, demonstrând astfel, între altele, încălcarea sistematică a prevederilor Convenției de la Geneva.

De atunci, platforma a făcut valuri prin publicarea unor date bancare secrete din Elveția, din Islanda și din oaze fiscale, a publicat informații din interiorul sectei Scientology din SUA și documente secrete aparținând cu precădere armatei americane, dar și celei germane, Bundeswehr.

Grație Wikileaks, cercuri interesate știu conținutul unor depeșe secrete ale Departamentului de Stat de la Washington, cunosc protocoalele comisiei parlamentare care a cercetat catastrofa Love Parade din Duisburg, petrecută în 2010, și protocoalele comisiei de cercetare a scandalului de spionaj NSA. Adesea, dezvăluirile Wikileaks țintesc SUA și politica administrației americane.

În numeroase cazuri, dezvăluirile au provocat crize politice sau economice și demisia celor responsabili.

Anonimitatea este totul

Toate acestea s-au petrecut și se petrec sub protecția anonimatului. Wikileaks are doar câțiva reprezentanți care sunt cunoscuți. Unul dintre ei este Julian Assange, considerat fondatorul platformei, deși nu vrea să fie numit astfel. Assange pretinde că este un apărător al transparenței. Cu toate acestea el este acuzat din 2010 de viol, de către două suedeze.

Fiindcă se teme că va fi extrădat în Suedia sau în SUA, Assange trăiește din 2012 în Ambasada Ecuadorului din Londra. Procesul care i-a fost intentat de justiția suedeză a fost sistat anul acesta, dar mandatul de arestare pe numele sau este în continuare valabil.

Pe acest fundal, propunerea anonimului de la Wikileaks, de a-l face pe Assange ambasador al Australiei în SUA, pare ciudată. SUA și în special CIA văd în Assange și Wikileaks o amenințare la adresa securității naționale. Șeful CIA, Mike Pompeo, a calificat Wikileaks drept „serviciu secret non-statal inamic”, iar ministrul Justiției din administrația Trump, Jeff Sessions, a confirmat în aprilie că arestarea lui Assange are prioritate absolută.

Assange a luat poziție, tot prin intermediul Twitter, față de cele publicate de revista „The Atlantic”. El nu a putut confirma schimbul de informații între fiul președintelui SUA și Wikileaks, fiindcă platforma nu deține astfel de date. Dar se pare, judecând după mesajele sale pe Twitter, că Assange nu se îndoiește că mesajele în cauză au fost scrise de unul dintre colaboratorii săi.

Assange consideră că solicitarea făcută lui Trump jr., de publicare a declarațiilor fiscale ale tatălui său, este cu totul în ordine. Iar acuzația că Wikileaks a vrut să-i facă rău intenționat lui Hillary Clinton în timpul campaniei electorale a fost respinsă de Assange imediat după victoria lui Donald Trump.

Sursa: ziare.com