Vila președintelui

„Vara nu cumpărăm de la piață nimic. Creștem de toate aici. Tot aici îmi scriu și memoriile”

Contrar trendului, e modestă. Amplasată la o margine de Chișinău, cu nuc la poartă și semănând izbitor cu o casă de la țară, vila primului președinte al R. Moldova, cu un etaj și mansardă, este locul unde își petrece cel mai mult timp Mircea Snegur. Practic, în fiecare zi este la vilă împreună cu șoferul său, iar dacă vrei să găsești un fir de iarbă printre minunățiile pe care le crește, o să cauți degeaba. În cei șase ari de pământ are de toate, până și căpșuni sau zmeură la mijloc de august. Și castraveții îi seamănă „pe generații”, astfel ca să aibă de cu primăvară până în toamnă.

Romantismul de la începutul anilor ’90

Vița-de-vie, legată cu grijă în rânduri drepte, este doldora de struguri de diferite soiuri. Urmând o tehnică specială, face circa 100 de litri de vin, fiindcă toți ai casei și oaspeții lor preferă „vinul lui tata”. Mai mult, are tufe care rodesc câte trei feluri de struguri. „Sunt agronom de profesie. Experimentez”, ne vede cu ochii plini de mirare Mircea Snegur. Probabil, și piersicile cu gust ușor de caise or fi fiind un experiment reușit. În grădină are de toate, de diferite soiuri, culori. Aproape ca în politică.

„Unde e entuziasmul acela și romantismul de la începutul anilor ’90? Stăteam nopțile și studiam legile din Franța, România etc. Ca să punem bazele statului de drept R. Moldova. Sunt ferm convins că în condițiile de atunci s-a făcut tot ce a fost posibil pentru a pune bazele economiei de piață și a porni reformele. Regretul meu e că nu s-a ținut consecvența în promovarea reformelor. Lucrurile au fost compromise pe parcurs, iar capătul tranziției parcă nu se mai vede. Parcă și puterea a treia – justiția, nu era așa de angajată atunci. Așa îmi părea mie…”, rememorează președintele.

Grădina are cărărușe asfaltate, parcă trase cu rigla, iar aracii sunt din metal vopsit. „Pământul acesta nu o să stea așa. Am scos ridichea, usturoiul și o să semăn verdețuri de toamnă”, i-a găsit rostul petecului de pământ proaspăt prelucrat. Pe o postată bunicică cresc vreo trei soiuri de roșii și vreo două de castraveți. Aflăm că semințele sunt aduse din alte țări, de aceea sunt altfel decât în grădinile vecinilor.

„Când pleacă fiul sau doamna ministru în deplasare, îi rog să-mi aducă numaidecât semințe pentru grădină. Castraveții aceștia lungi, de exemplu, sunt din semințe din Belgia”, ne spune Mircea Snegur. De altfel, când vorbește despre copiii săi, mândria și împlinirea îi acoperă cuvintele.

„Urmașii tot timpul trebuie să depășească predecesorii. Vreau din start să recunosc că, în virtutea ocupațiilor mele, de la 23 de ani am fost ales președinte de colhoz și de atunci tot șef și șef, lucram din noapte până-n noapte. Meritul principal al educației și cumsecădeniei lor aparține în totalitate doamnei Georgeta (soția dumnealui – n.r.). Au fost ascultători. Nu ne-am răstit la ei. Îi educam cu cuvântul. Doamna a avut răbdare să le răspundă la întrebări care erau cu duiumul. Eu mă duceam dimineața și veneam seara”, susține președintele.

„Ajungem, fără îndoială, la Vilnius”

„Fetița”, „asta mică” sau „doamna ministru”, în acești termeni vorbește Mircea Snegur despre fiica sa, Natalia Gherman, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene. În grădină are semănate și câteva plante de porumb. „Trece câteodată seara pe la noi. Îmmm, ați fiert porumb, își dă seama după miros. Vreau doi!”, se amuză tatăl povestind despre doamna ministru. „Spre deosebire de epopeea cu președintele (când se spunea că Nataliei Gherman i-a fost propusă funcția de președinte al țării – n.r.), de data asta am încuviințat. Ea a dus tot greul, să meargă până la sfârșit, măcar până la parafare. Ajungem, fără îndoială, la Vilnius. Doamna ministru spune că totul decurge bine. Mă bucur, mai ales că primii pași au fost făcuți de prima guvernare când a fost semnat Acordul de cooperare între R. Moldova și UE”, zice Mircea Snegur, arătându-ne ultima „achiziție” din grădină – o tufă de smochine.

Dulceață din roșii, marca Georgeta Snegur

Roșiile cherry sunt parcă desenate în grădina lui Mircea Snegur. „Dulceață din roșii ați mâncat?”, avea să ne întrebe prima doamnă când s-a alăturat discuției. „Pe toți pe care îi întreb spun că au mâncat numai la mine. Nu fac multă, dar e foarte gustoasă și anume din roșiile cherry, că-s dulci”, ne spune doamna Georgeta. Și la sucul de roșii are treabă, dar la marinat și murat, Mircea Snegur e bucătarul-șef.

„Vara nu cumpărăm nimic de la piață. De toate creștem aici pentru toată familia”, afirmă soții Snegur. „E un refugiu. Vin, lucrez vreo două-trei ore, fac un duș și mă apuc să scriu. În curând o să apară al cincilea volum de memorii. Urmează și al șaselea. Uneori, mai stăm la terasă cu Ion Suruceanu. De altfel, doar trei familii nu s-au schimbat în timp și menținem legăturile de prietenie – cea a lui Ion Suruceanu, a lui Valeriu Andronic și cuplul Colesnicenco”, zice președintele.

Secretul unei roade bune

Recent, a fost la ziua de naștere a surorii sale din Trifănești, raionul Florești, unica dintre cei șase frați rămasă în localitatea de baștină, și i-a dat arpacică. „Cel mai indicat e s-o pui în pământ în noiembrie”, știe Mircea Snegur cum să obții o roadă bună. La fel cum știe și rețeta unei guvernări reușite. „Mă bucur că la guvernare sunt băieți de treabă și au instaurat o stabilitate în țară. Nu se poate atâta gâlceavă… Sunt satisfăcut de aspirațiile europene ale actualei guvernări care are și reușite, trebuie să recunoaștem. Eu zic că și actualul președinte, Nicolae Timofti, are meritul său. Este calm, cu judecata liniștită. În condițiile actuale, este un comportament adecvat”, zice președintele.

De altfel, Nicolae Timofti este cel care îi răspunde oricând la telefonul guvernamental pe care îl are instalat acasă, „spre deosebire de alții”, și se întâlnesc des să discute, întrucât locuiesc în aceeași ogradă.

Copia președintelui

Între timp, pe poartă intră copia perfectă a primului președinte, tot Mircea, singurul nepot al cuplului prezidențial, venit în vacanță de la studiile din Riga. Până și la mers îi seamănă. „E bun prieten cu unchiul său, Vitalie”, ni-l prezintă mândru bunelul. „Doresc să văd R. Moldova cu oameni înstăriți și împliniți din punct de vedere spiritual. Să revină acasă, să deschidă afaceri ca R. Moldova să devină cu adevărat o țară europeană, atractivă și pentru Transnistria. Conflictul transnistrean s-a clarifica când vor dispărea toate cozile de topor de-acolo și lumea va avea posibilitatea să aleagă liber și în mod democratic”, își închipuie viitorul primul președinte, amintindu-și că a trecut prin multe „cu rușii ăștia”.

„În fiecare zi aveam manifestații în Chișinău. Într-o zi, a decedat un trompetist. Moarte stupidă. Proteste, chipurile, vinovată era conducerea. Am ieșit și le-am explicat. Dar pe timpul grevelor de la Tiraspol? Rușii sunt de nevindecat. Acum l-au găsit pe Rogozin. Cum să pui un provocator să medieze problema transnistreană?”, se întreabă Mircea Snegur.

Mircea cel Bun

Se oprește la o tufă de viță-de-vie și remarcă faptul că strugurii nu sunt cum ar trebui să fie. Pe loc, întocmește un plan cum să recupereze vița. O să-l ajute și șoferul pe care îl plătește din pensia de președinte, „grație fostului președinte comunist Voronin” care a anulat privilegiile și așa modeste pentru președinți. „Povești de adormit copiii”, zice Mircea Snegur despre anunțata „revoluție de catifea” a comuniștilor.

„Are omul deja o vârstă, singur ar trebui să se retragă. Și-a educat tineri în partidul acela, să-i lase pe ei. De fapt…”, schițează un zâmbet pe chipu-i blajin. „Da, mi se spunea Mircea cel Bun sau Babacul. Mihai Ghimpu mi-a spus primul Babacul”, își amintește Mircea Snegur.

„Ei, Babacul e ca un fel de tată”, îl completează soția. S-a vindecat de suferința pe care a trăit-o atunci când a plecat din politica activă și acum se amuză până și de faptul că peste doi ani de la alegerile prezidențiale din 1996, când a pierdut în fața lui Petru Lucinschi cu câteva procente, cineva i-a adus la Chișinău mai multe buletine de vot „Pro Snegur” pe care le-a găsit aruncate la o gunoiște dintr-un sat.

53 de ani împreună

Soții Snegur au împlinit de curând 53 de ani de căsnicie. Mircea Snegur era student când a fost internat în spital. Acolo, doamna Georgeta lucra și așa s-au întâlnit. După jumătate de an, la vârsta pe care o are acum și nepotul Mircea, au jucat nunta și apoi a apărut pe lume Vitalie, primul lor copil. La opt ani diferență, s-a născut și fiica Natalia.

„Băiatului i-a plăcut de mic geografia. Știa toate capitalele, țările. Voia să călătorească. A plecat la Universitatea „Lomonosov” de la Moscova să studieze filozofia, iar asta mică învăța de zor capitalele și țările, așteptându-l să vină s-o întrebe. Și acum când se întâlnesc au atâtea de discutat, șuguiesc între ei, iar nouă ne place să-i urmărim”, zic soții Snegur.

„Ne-am mutat cu traiul de 14 ori. Foarte interesant. Venea, îmi spunea că ne mutăm, ne ducea și mă lăsa cu copilul în brațe, plecând la lucru”, se amuză prima doamnă, atunci când o întrebăm despre trecut, de viața trăită alături de cel care a fost mereu „șef”.

Clinton e la vilă

Mircea Snegur și-a cumpărat vila în anul 1996, la finele mandatului de președinte, de la „un cetățean care pleca în Rusia”. Era începută construcția, dar a finalizat-o dumnealui. Bucătăria, salonul și dormitorul de la primul etaj sunt amenajate simplu, dar cu gust, iar pe perete atârnă un tablou care imortalizează scena în care președintele Mircea Snegur dă mâna cu președintele american Bill Clinton.

Scările de lemn duc la mansardă unde este amenajat biroul domnului președinte cu o mică bibliotecă și locul unde își scrie memoriile. De cu primăvară până în toamnă, Mircea Snegur e mai mult pe aici, chiar dacă nu doarme la vilă.

„Televizorul de aici îmi arată numai două posturi tv de sport și acelea unul ucrainean și altul rusesc. Dacă aș avea mai multe canale sportive, poate aș rămâne să dorm aici”, explică Mircea Snegur, care este un împătimit al fotbalului.

Iarna vine mai rar aici, fiindcă vila nu este gazificată și nu se încălzește.