VIDEO // Povestea neștiută a zilei în care Ronald Reagan a fost împușcat. Patru submarine rusești se aflau aproape de coastele Americii

Înregistrările descoperite și prezentate în cartea „The Situation Room: The Inside Story of Presidents in Crisis“ de George Stephanopoulos, publicată, marți, 14 mai 2024, dezvăluie haosul de la Casa Albă în timp ce președintele Ronald Reagan era inconștient, submarinele nucleare sovietice se apropiau de Washington și nimeni nu deținea controlul, scrie The Daily Mail.

La 30 martie 1981, la ora 14:27, președintele Ronald Reagan a ieșit din hotelul Washington Hilton într-o după-amiază cenușie ca de ardezie în Washington D.C. Dintr-o dată, s-au auzit focuri de armă.

Victimele au căzut, agenții Secret Service și-au scos armele, iar Reagan a fost urcat în limuzina prezidențială.

Niciunul dintre cele șase gloanțe trase de atacatorul John W. Hinckley Jr. nu l-a atins inițial pe Reagan, dar unul a ricoșat din limuzină, lovindu-l în partea stângă a pieptului.

Mașina s-a îndepărtat în viteză, lăsând în urmă: trei bărbați care zăceau la pământ, sângerând abundent, în timp ce o grămadă de oameni se îngrămădeau peste Hinckley.

Dându-și seama că președintele fusese lovit, agentul Serviciului Secret Jerry Parr a ordonat limuzinei să se grăbească spre camera de urgență a Spitalului Universitar George Washington.

La patru minute după ce Hinckley a apăsat pe trăgaci, Reagan a intrat în sala de urgență prin propriile puteri – și apoi s-a prăbușit.

Glonțul i-a lovit organele vitale? Președintele ar avea nevoie de o intervenție chirurgicală sau ar fi altfel incapacitat? Era pe moarte? Unde era vicepreședintele Bush?

Instantaneu, o zi de luni obișnuită s-a transformat într-o zi de confuzie și panică, nu doar la locul împușcăturii, ci și la Casa Albă.

Și mai precis - și în mod neobișnuit - în Situation Room, un spațiu fără ferestre din subsolul Casei Albe care servește drept centru nervos al guvernului american.

Știm acest lucru deoarece consilierul pentru securitate națională Richard Allen, care i-a convocat pe principalii consilieri ai președintelui în Sala de Ședințe, a făcut ceva ce nimeni nu mai făcuse până atunci.

A adus un mic reportofon și l-a așezat pe masa de conferințe. A făcut acest lucru în văzul tuturor și nimeni nu a obiectat.

Ca urmare, avem înregistrări și transcrieri ale unora dintre cele mai dramatice și haotice ore din istoria Situation Room - inclusiv o înregistrare inedită a momentului în care vicepreședintele George H.W. Bush a sosit pentru a-și afirma controlul.

Înregistrarea începe la ora 3:24 după-amiaza, la mai puțin de o oră de la împușcături.

Consilierul pentru securitate națională Richard Allen: La naiba, se pare că l-au lovit pe Jim [Brady] în cap. Este? Oh, Doamne! O, Isuse, Dumnezeule din ceruri.

Secretarul de presă James Brady luase un glonț în frunte.

Cu Brady grav rănit, oamenii din Situation Room au dezbătut cine ar trebui să fie principalul comunicator la Casa Albă.

Secretarul de stat Alexander Haig și-a asumat foarte repede o poziție de control.

Haig: Vom fi pe linie [telefonică] directă cu spitalul. Deci orice se spune, înainte de a fi spus, vom discuta la această masă. Și orice apel telefonic pe care îl primește cineva cu instrucțiuni de la spital vine mai întâi la această masă. Chiar aici!

Exista o îngrijorare imediată cu privire la cine deținea controlul „valizei nucleare” – servieta neagră care conținea codurile pentru lansarea loviturilor nucleare.

Valiza îl însoțește întotdeauna pe președintele, deși există rezervă. Dar unde erau acelea? Și cu Reagan în spital, cine era responsabil de codurile nucleare?

Haig, deloc surprinzător, le dorea la îndemână.

Haig: Cap [Secretarul Apărării Casper Weinberger], este... valiza este aproape de vicepreședinte, așa că e bine.

Allen: Ar trebui să aducem una aici. Avem un duplicat aici.

Haig: Aduceți valiza aici.

Cu cât criza se prelungea mai mult, cu atât oamenii erau mai puțin siguri despre ceea ce se întâmpla.

Haig: Președintele, atâta timp cât este conștient și poate funcționa. ..

Allen: Ei bine, dați-mi voie să vă atrag atenția că președintele nu este acum conștient.

Președintele se afla în acel moment în operație, sub anestezie generală.

În timp ce vicepreședintele Bush se afla încă în zbor spre Washington din Dallas, discuțiile s-au intensificat cu privire la cine era la conducere.

Directorul de personal David Gergen: Al, o întrebare rapidă. Avem nevoie de o idee, o idee mai bună despre unde se află președintele. Este sub sedare acum?

Haig: Nu este pe masa de operație.

Gergen: Este pe masa de operație.

Haig: Deci cârma este chiar aici. Și asta înseamnă chiar pe acest scaun deocamdată, din punct de vedere constituțional, până când vicepreședintele va ajunge aici.

Gergen: Înțeleg asta. Înțeleg asta.

Gergen nu a înțeles, bineînțeles.

El știa că, din punct de vedere constituțional, cârma nu era nici pe departe la Alexander Haig, deoarece ordinea de succesiune este vicepreședintele, apoi președintele Camerei, apoi președintele Senatului.

Dar nimeni nu voia să se lupte cu pugilistul Haig, care deja se umfla ca un cocoș. Lasă-l să spună ce vrea; toată lumea cunoștea ordinea și nu merita să se certe pentru ea.

Până când Haig a decis, în mod impulsiv, să o facă public.

Adjunctul secretarului de presă Larry Speakes, care se întorsese la Casa Albă de la Spitalul George Washington, făcea un briefing pentru presă când un reporter a întrebat cine conduce guvernul.

„Nu pot răspunde la întrebare în acest moment“, a răspuns Speakes.

Auzind acest lucru, Haig a luat-o razna, scoțându-l pe Richard Allen din sala de conferințe într-o altă parte a complexului.

Haig a intrat în sala de presă, a urcat pe podium și a rostit aceste cuvinte devenite celebre: „Din punct de vedere constituțional, domnilor, aveți președintele, vicepreședintele și secretarul de stat, în această ordine. Și dacă președintele decide că vrea să transfere cârma către vicepreședinte, o va face. Deocamdată eu dețin controlul, aici, la Casa Albă, până la revenirea vicepreședintelui și sunt în strânsă legătură cu acesta.

„Am fost uimit“, își va aminti Allen mai târziu, „că a spus ceva atât de eminamente stupid“.

Haig se afla la Casa Albă când președintele Nixon era în incapacitate din cauza alcoolului. El preluase controlul în acel moment – și credea clar că ar trebui să dețină controlul acum.

Richard Nixon consuma alcool frecvent în timp ce se afla la Casa Albă – și, potrivit apropiaților săi, nu era nevoie de prea mult pentru ca președintele SUA să se îmbete.

Există o serie de povești despre întâmplări ciudate care au avut loc atunci când Nixon era beat. Se părea că protocolul, atunci când Nixon dorea să facă ceva drastic, cum ar fi declanșarea unui război sau concedierea unui membru important al personalului, era să-l lase să doarmă.

Situațiile în care a fost implicat Nixon aduc cu siguranță în minte utilizarea celui de-al 25-lea amendament, care prevede că un președinte poate fi înlocuit temporar dacă acționează irațional.

În cazul Reagan, Haig a fost departe de aliniament, iar încercarea lui năucită de a prelua conducerea nu a făcut decât să sporească stresul și confuzia care agita Camera de Situație.

Haig fusese la Casa Albă a lui Nixon atunci când președintele a fost incapacitat de alcool. El preluase conducerea în acel moment - și în mod clar credea că ar trebui să dețină controlul acum.

Dar a depășit cu mult măsura în acest caz, iar încercarea sa de a prelua controlul nu a făcut decât să sporească stresul și confuzia care se manifestau în Situation Room.

Patru submarine sovietice patrulau apele de pe Coasta de Est

În timp ce Haig era încă pe podium, secretarul Apărării Weinberger a primit o actualizare de informații. Patru submarine sovietice patrulau în apele de pe Coasta de Est – mai mult decât numărul obișnuit și la o distanță mai apropiată.

De fapt, unul dintre submarine era suficient de aproape încât, dacă lansa o rachetă, ar putea distruge Washingtonul în mai puțin de unsprezece minute.

A fost tentativa de asasinat parte a unui complot sovietic pentru a distrage atenția de la un atac iminent? Identitatea atacatorului era cunoscută, dar nimeni nu știa nimic despre el și nici de ce l-a împușcat pe președinte.

Așa cum se întâmplase și în cazul asasinării lui Kennedy, au crescut temerile că Kremlinul ar fi putut avea un amestec în împușcături.

Richard Allen a continuat să înregistreze în timpul nopții cinci ore de conversații din Situation Room, transcrise în patru documente.

Când vicepreședintele George Bush a intrat în cele din urmă în Situation Room, grupul l-a pus rapid la curent cu evenimentele - în special, poziția submarinelor sovietice.

Răspunsul vicepreședintelui Bush – clar în transcriere prin modul în care i s-a adresat – a oferit primele momente de calm în ceea ce fusese o zi lungă și haotică.

El a îndemnat pe toată lumea să părăsească Camera pentru a restabili o aparență de normalitate.

La mai bine de patru decenii de la realizarea acestor înregistrări, mulți dintre cei care se aflau în sală au murit, iar amintirile celor care mai trăiesc s-au estompat. Așadar, chiar dacă avem această înregistrare fără precedent a uneia dintre cele mai importante zile din istoria Situation Room, ea rămâne incompletă, notează publicația The Daily Mail.