πR-Economia sau de ce suntem săraci

Prezentul continuu

Deja de mai mulți ani, auzim periodic că R. Moldova iată-iată va atinge nivelul PIB-ului din 1990. În ultima vreme, despre asta nu se mai vorbește în general, acest obiectiv rămânând în continuare de neatins. Cel puțin, într-o perspectivă previzibilă.

Suntem primii de la coadă în toată Europa. Toate guvernările precedente, inclusiv cea actuală, ne asigurau că ne apropiem tot mai mult de Europa. Dar, tot tinzând să ne apropiem de nivelul european, care e de peste zece ori mai mare, așa și n-am reușit să atingem măcar nivelul anului 1990. Este simptomatic faptul că autoritățile se fac a nu observa această contradicție evidentă. Și dacă la începutul anilor 2000 eram penultimii, atunci de peste zece ani suntem chiar primii de la coadă și această întâietate nu dorim să o cedăm nimănui.

De ce se întâmplă asta? Experții pot să aducă diferite argumente și cifre care până la urmă vor încurca și mai mult încercarea noastră de a înțelege fenomenul. De aceea, voi risca să expun o ipoteză și voi aduce unele argumente în susținerea acesteia. În realitate, de economia R. Moldova – în adevăratul sens al cuvântului, nimeni dintre cei de la putere nu că doar nu s-a preocupat, dar nici nu s-a interesat. Unii vor zice că nu-i adevărat, avem dezbateri, mese rotunde, rapoarte, diagnoze ale experților care uneori vin cu propuneri de tratament. Dar toate acestea doar confirmă ipoteza expusă – guvernarea nu se interesează de asta. Sau mai bine zis, nu are niciun interes să se intereseze.

În schimb, e foarte eficientă în multe alte lucruri. Cei care trebuie să se ocupe de economie, se limitează la scrisul a zeci și sute de strategii de tot felul, al căror unic scop este obținerea finanțărilor donatorilor externi. Practic, niciuna din aceste strategii nu a avut o finalitate rezultativă. Este de ajuns să amintesc de Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei – un document bun și calitativ elaborat de experți -, dar a cărui implementare a fost un fiasco total. Nici dezvoltare economică și nici reducere a sărăciei (în pofida relatărilor constant optimiste ale Ministerului Economiei) nu observăm și am scris despre asta în repetate rânduri.

A face tot felul de declarații - e a doua funcție a funcționarilor noștri. Ex-ex-ministrul Economiei a ajuns chiar la revelații. După constatări gen – trebuie schimbată paradigma dezvoltării economice, a ajuns chiar să zică – suntem condamnați la un model economic bazat pe export! Tare spus. Doar că putem să cădem de acord cu prima jumătate a frazei – suntem condamnați.

Cu exportul cum am stat prost, așa și stăm. Iar în acest an va fi și mai rău. De ce? Pentru că de promovarea exporturilor nu se preocupă nimeni. La modul serios, program de stat etc. De ce? Pentru că e mult mai ușor să asiguri o creștere (și chiar nici asta n-o mai asigură nimeni de la guvernare) bazată pe remitențe și consum decât să te obosești cu producerea, crearea locurilor de muncă (pe care o promit toți în campaniile electorale, dar care așa și nu apar), exporturile.

Apropo, experții de vreo zece ani tot atenționează guvernările că modelul de creștere inerțială, bazat pe remitențe și consum, nu duce nicăieri. Că statul trebuie să se implice activ în dezvoltarea sectorului industrial și al exporturilor. În replică, din cabinete se auzeau tot felul de aiureli că nu mai avem nevoie de industrie pentru că am intrat în epoca postmodernului. De aceea, trebuie să dezvoltăm serviciile. În ce fel de postmodern am ajuns se vede bine dacă ieși din Chișinău la câțiva kilometri.

Ei, și a treia funcție - și principala, a funcționarului, este raspilul și otkatul. Care sunt caracteristice oricăror operațiuni cu banul public. La aceste alfa și omega ale businessului funcționarilor de stat, în ultima vreme s-au mai adăugat și tot felul de operațiuni financiare de spălare și chiar furt.

În acest mod se îmbogățește un procent foarte mic din vârful piramidei, iar statul și noi toți devenim mai săraci. Și dacă nivelul mediu european al PIB-ului per capita, spre care tindeam câțiva ani în urmă era de $ 20 de mii, între timp acesta a depășit $ 30 de mii. Iar noi am rămas la nivelul de cca $ 2 mii. Vorba bancului – cu cât am rămas în urmă? Pentru totdeauna…