Viața unui fost cascador, rămas paralizat pe platoul de filmare al francizei „Harry Potter”, subiectul unui film documentar, lansat la Londra

Viaţa şi activitatea cascadorului David Holmes, care a rămas paralizat după un accident produs în 2009 pe platoul de filmare al francizei „Harry Potter”, a devenit subiectul unui documentar a cărui realizare, spune protagonistul, a fost „terapeutică”, dar pe care nu-l poate încă privi, relatează Reuters și Agerpres.

„David Holmes: The Boy Who Lived”, care a avut premiera joi, la Londra, include materiale de arhivă de pe vremea când Holmes era dublura lui Daniel Radcliffe, precum şi scene din viaţa sa din prezent, interviuri cu foşti colegi şi prieteni, printre care şi Radcliffe.

„A fost foarte drăguţ că amicii mei s-au întâlnit şi au vorbit despre acest lucru. Trăim într-o societate în care bărbaţii nu prea vorbesc. Aşa că sunt destul de încântat”, a spus Holmes.

Gimnast talentat, Holmes era adolescent când a fost ales să lucreze pentru franciza „Harry Potter”. În timpul unei repetiţii pentru o cascadorie în care Holmes era tras înapoi cu un cablu în timpul unei scene de luptă din „Harry Potter and the Deathly Hallows: Part One”, ceva nu a funcţionat cum trebuia, iar cascadorul şi-a rupt gâtul.

„S-a întâmplat atât de rapid. Nu părea real. Ne-am gândit că e imposibil”, a spus Marc Mailley, un coleg cascador care s-a aflat la faţa locului în momentul accidentului.

„Poţi să fii fie victimă, fie supravieţuitor. Am ales să fiu un supravieţuitor”, a spus Holmes care, după accident, a trecut print-o perioadă dificilă din punct de vedere medical, povestită în film.

Regizat de Dan Hartley, care a făcut parte din echipa „Harry Potter”, filmul îl are drept director executiv pe Daniel Radcliffe.

„Este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei”, a spus Holmes, explicând cât de mândru este de Radcliffe, care îşi continuă cariera actoricească şi joacă în musicalul de pe Broadway „Merrily We Roll Along”.

Holmes speră ca documentarul lui, care prezintă o realitate necosmetizată, să deschidă o dezbatere despre activitatea cascadorilor, precum şi despre statul persoanelor cu dizabilităţi.

„Am avut noroc că am supravieţuit după ce mi-am rupt gâtul şi că pot să-mi depăşesc dizabilitatea. Există un milion de persoane care se simt pierdute şi uitate de societate”, a spus el.