„Dosarul Neoficial” al unui copil abuzat

Neîncredere // Adolescenții au ce spune și vor să fie auziți, dar nu are cine să-i asculte

D. se ține minte de când i-a murit mama. De la 12 ani. Trăia ca în orice familie. Mama, tata și sora mai mică. Mama și tatăl ei se înțelegeau bine, deși se mai certau uneori. Mama le iubea. Era bună. Ca mama. După moartea mamei, însă, totul s-a schimbat, iar tatăl ei a început să bea.

„N-aveam cu ce să mă duc la școală. N-aveam cu ce să mă îmbrac. Peste tot trebuiau bani. Nu voiam să râdă toți de mine. Profesorii m-au căutat un timp, iar eu le repetam că nu vreau să mai învăț. Ajutorul pe care l-au trimis acasă, tata l-a ascuns de noi. L-a băut”, povestește tânăra, care a lăsat școala în clasa a șaptea.

„Așa e țara la noi”

Ulterior a plecat la Chișinău la doar 14 ani. A făcut cunoștință cu un taximetrist, care a implicat-o în prostituție. „Primul client m-a învățat tot ce trebuie să fac. Eu nu mai eram virgină. Am fost violată. Mama murise deja. Am fost la o prietenă acasă. În alt sat. Era unul T. S-a îmbătat și a început să tragă de mine. I-am zis să mă lase în pace. Atunci m-a bătut”, spune tânăra care ulterior ajunsese la spital.

„Medicii mă făceau în tot felul. Îmi spuneau curvă. Tata le-a spus că eu umblu, caut cu momârlica, umblu cu coada pe sus. M-am dus după asta la poliție. Dar n-au făcut nimic. Așa e țara la noi, nimeni nu face nimic…”, constată dezamăgită tânăra, care își amintește despre clienții pe care îi găsea taximetristul.

Ulterior, D. a lucrat pentru o proxenetă. „Poliția a pus ochiul pe mine când aveam vreo 15 ani. La început ei s-au purtat rău cu mine. Dar le-am povestit despre una, care lucrează cu minore și atunci ei și-au schimbat comportamentul”, povestește tânăra, care ajunsese să nu mai aibă încredere în nimeni.

„Unica mea așteptare de la viață e să-mi fac o familie”

Cu toate acestea, D. începuse să aibă dorințe firești și voia să se schimbe. „Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată a fost că am rămas însărcinată. Unica mea așteptare de la viață este să îmi fac o familie. Mai mult nimic”, spune tânăra convinsă că își va ajuta copilul, dacă va nimeri într-o situație dificilă.

„Poate dacă tata se ținea și nu se-apuca de băut, dacă ar fi lucrat normal, nu aș fi ajuns pe acest drum… Și-acum mă prostituez. Pentru bani, ca să mă întrețin. Pe mine, și pe urmă pe copilul meu. Nu pot să mă las acum”, constată cu regret D., dorindu-și doar să fie lângă bărbatul ei și să poată renunța la prostituție.

„Dosar Neoficial”

Aceasta este povestea unei copile violate din R. Moldova. Istoria se regăsește alături de alte cinci cazuri, relatate într-un „Dosar Neoficial”, lansat de Centrul Internațional „La Strada”, în cadrul unei ședințe a Clubului Jurnaliștilor de Investigație.

Dosarul cuprinde șase istorii cutremurătoare, care reflectă adevăratele sentimente ale copiilor și nu doar informațiile de bază pe care, de obicei, le scriu specialiștii în dosare. Dar pe lângă aceste cazuri sunt alte sute de povești dureroase, care umbresc viața copiilor abuzați din Republica Moldova. Mai grav este că acești adolescenți au ce spune și vor să fie auziți, dar nu are cine să-i asculte.

„Eforturile specialiștilor satisfac mai degrabă necesitățile sistemului decât ale copiilor care trec printr-o experiență nefastă”, menționează directorul executiv al Centrului Internațional „La Strada”, Ana Revenco, care mai spune că specialiștii se concentrează mai mult pe registre și statistici, decât pe adevăratele nevoi ale adolescenților.

„Copiii sunt blamați și agresați atunci când încearcă să evadeze din mediul neglijent în care se află. Ei sunt etichetați fugari și, respectiv, delincvenți. Astfel, societatea, în loc să-i ajute, încearcă mai degrabă să scape de ei”, constată experta.

Lipsa persoanelor de încredere

Una dintre cele mai grave probleme, evidențiate de specialiști, este lipsa serviciilor de reabilitare de lungă durată, care ar permite revenirea copiilor la o viață obișnuită.

În acest sens, este grăitor cazul fetiței de doi ani, care a fost violată în Căușeni din neglijența mamei și pe care instanța de judecată a decis în mod paradoxal să o lase, totuși, în grija acesteia.

„Copiii nu își doresc ca vinovații să fie pedepsiți, asta nu le atenuează durerea. Ei își doresc doar să fie ascultați, să aibă alături oameni de încredere și să crească într-un mediu propice”, precizează avocata Natalia Bayram.

Adolescenții din „Dosarul Neoficial”, precum și alți copii din Republica Moldova duc lipsă de persoane de încredere. „Este sănătos să observăm fiecare copil și să acționăm imediat, încă de la primele suspiciuni, ca să fim siguri că și cei dragi nouă sunt în vizorul unor specialiști responsabili”, consideră consultantul în protecția copiilor, Iosif Moldovanu.

Potrivit experților, orice copil care se simte în pericol poate apela la telefonul de protecție - 16111, iar fetele tinere pot cere ajutor și la telefonul de încredere pentru femei - 08008 8008.