Trustia, elegii politikoase // Vitea și Vova

Vitea sau Victor Ianukovici, care se mai consideră președinte al Ucrainei, a fugit în Rusia, la un prieten, uitând să ia cu el și batonul de pâine de aur, pe care îl ținea în sertarul de la noptieră. Sau poate l-a lăsat fiindcă era prea greu, de 2 kg sau 0,002 tone. De ce a fugit Vitea/Victor? Fiindcă s-a speriat de împușcăturile din stradă, la Kiev. Și-a strâns catrafusele și a șters putina. Era un reflex din junețea zbuciumată. Când s-au trezit ucrainenii, președintele lipsea, ia-l de unde nu-i. S-au pornit să-l caute, dar nu l-au găsit. Și au pus pe altcineva în loc, temporar, până vor alege unul nou. Însă, vinerea trecută, Ianukovici a apărut la televizor și a spus: „Iată-mă-s, la Rostov-pe-Don, la un vechi prieten de-al meu, îl cheamă Vova, m-am ascuns aici de frică, fiindcă teroriștii de pe Maidan au vrut să mă lustreze, dar totuna vă iubesc și rămân președintele vostru. Mă întorc acasă când îmi garantați securitatea”. Stai puțin, au zis ucrainenii, tu trebuia să ne garantezi nouă securitatea, nu noi ție, așa că rămâi unde ești. Vitea s-a supărat foc și a spus: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, și i-a cerut lui Vova să trimită armata în Ucraina ca să-i învețe minte pe ucraineni. Dar s-ar putea să fie invers: Vova să-i fi propus lui Vitea să scrie o cerere ca să poată trimite armata să-i învețe minte pe fasciștii ucraineni, fiindcă aceștia nu îi iubesc pe moscali. Zis și făcut: armata rusă a intrat noaptea, pe furiș, în Ucraina. Și s-a început un tărăboi internațional, cu Obama, cu Merkel și toți ceilalți.

Acum stau și mă gândesc că, dacă nu se speria, Vitea era și azi președinte. Poate cu pielea ciuruită pe alocuri, poate mort, dar poate nu. Oricum, acesta e riscul meseriei de președinte și, dacă nu a vrut să riște, ce pretenții poate să mai aibă? Acum, nici Vova nu cred să-l mai poată ajuta.

Al vostru portavion, escalador și de-escalador, Ion Buraga