TOP NAȚIONAL 2014 // POMPIERUL anului

A văzut moartea cu ochii, însă a avut norocul să rămână în viață.

Deși de multe ori a ajuns în situații extreme, pompierul Dumitru Polscin recunoaște că, atunci când trebuie să salveze viața cuiva, frica dispare de la sine. Nu o dată s-a întâmplat să facă un pas, iar în spatele lui să cadă tavanul cuprins de flăcări ori peretele.

De fiecare dată se felicită reciproc cu colegii pompieri că s-au născut încă o dată și că merg înainte. Dar durerea este mare când alți colegi de-ai lor se prăpădesc la datorie, așa cum s-a întâmplat recent la Telenești.

,,În timpul unui incendiu de la etajul 14 al unei clădiri cu 16 etaje, trebuia să salvez o bătrânică imobilizată la pat. În momentul când am luat-o în brațe să ies pe ușă, a căzut o bucată de perete și ne-a blocat. Nu puteam ieși, ardea focul din toate părțile. Am solicitat intervenția echipei să ne ia cu scara, iar până să ajungă ei, mi-am scos masca de pe față și i-am pus-o femeii, iar mie mi-am pus repede un șervet înmuiat în apă. Am avut noroc să găsesc la marginea patului și un ceainic cu apă. Când am rămas blocați, bătrâna se uita speriată la mine și mă întreba dacă nu o să murim. Deși știam sigur că suntem pe muchie de cuțit și, dacă nu veneau în câteva minute colegii să ne salveze, eram morți. Am strâns-o de mână, i-am spus că eu sunt cu ea și nu vom păți nimic. Chiar dacă simțeam că e pe aici… trebuia cumva să încurajez femeia”, își amintește Dumitru Polscin.

În cei peste 12 ani de activitate, pompierul a participat la lichidarea a sute de incendii. Toate sunt dificile pentru el, îndeosebi cele când trebuie să salveze vieți omenești, dar să le pună pe ale lor în pericol.

,,Urma să stingem un incendiu de la o stație PECO. O cisternă cu zece tone de combustibil era cuprinsă de flăcări. Nu puteam stinge incendiul, pentru că acesta curgea, s-a încălzit și combustibilul se emana. Erau multe focare de explozie acolo. A fost nevoie ca polițiștii să evacueze toate persoanele din acea zonă. Am rămas doar noi, câțiva pompieri. Ne-am stropit cu apă și ne-am dus prin flăcări ca să închidem robinetul pe unde curgea combustibilul. Atunci am fost și pârjoliți, dar a trecut”, zice el.

Dumitru își amintește și de incendiul din sectorul Botanica al capitalei, când a ars un depozit de mobilă. „Câteva zile am muncit la stingerea incendiului. Atunci nu ne dăm seama de pericol, parcă lucrează în noi un alt om, un robot, adevărata frică apare după, când ne imaginăm ce consecințe puteau fi”, conchide pompierul Dumitru Polscin.