Tauber contra Năstase, Chișinău, Dodonău sau Plahotniucău?

Trustia, elegii politikoase

Kazahii ne-au luat-o înainte, au rebotezat capitala Astana, dându-i numele președinelui Nursultan Nazarbaev, în semn de recunoștință și apreciere a faptului că i-a coordonat timp de treizeci de ani fără relaxare. De-acu înainte, Nursultan Abișevici va păși pe străzile Nursultanului, bucurându-se de privilegiul singular de a se plimba prin orașul propriei existențe fizice și de a-și admira propriul monument manual. Nici Lenin, nici Stalin n-au avut asemenea șansă, deși au fost mai vii decât toți viii și au purtat nume adecvate, care s-au pretat celei mai progresiste toponimii din lume.

Nouă însă nu prea ne-a mers cu Snegur, Lucinschi, Voronin sau Timofti, care nici nu fumează pipă ca Stalin și nici nu au întreținut relații sexuale extraconjugale riscante ca Lenin, și nici numele lor nu prea sună ca orașe, pretându-se în cel mai bun caz unor denumiri de vapoare, străzi sau mahalale. Doar numele Dodon produce o oarecare rezonanță eufonică, dar cam monotonă, ca de talangă. S-ar putea, în caz de necesitate, să se procedeze analogic: Chișinău să fie numit Dodonău, dar cine își poate imagina că Dodon coordonează cu adevărat și va câștiga alegerile 30 de ani la rând? Poate să rebotezăm Chișinăul în Plahotniucău, dar sună fatalist și pretențios.

Acum stau și mă gândesc la cei care nu înțeleg gluma, care se arată indignați de parasolarul antimercur al Marinei Tauber și indulgenți peste măsură față de predilecția nepatriotică, primejdioasă a lui Andrei Năstase pentru somon și varză de mare.

Al vostru bertelier, cacofondat, Ion Buraga