Studiu dur pentru industria auto: hibridele plug-in nu își respectă promisiunile și ar trebui abandonate în favoarea mașinilor electrice

Vehiculele hibride plug-in (PHEV) sunt promovate frecvent drept o punte către mașinile electrice cu baterie, cu promisiunea de a reduce semnificativ emisiile: rulare electrică pe distanțe scurte și motor pe combustibili fosili pentru traseele mai lungi.

Totuși, această promisiune este îndeplinită doar dacă mașinile sunt încărcate regulat la priză. Date reale, colectate direct din computerele de bord ale vehiculelor, arată că acest lucru se întâmplă mult mai rar decât se presupune.

Folosind aceste date, Institutul Fraunhofer a putut determina ce parte din energia folosită la deplasare provenea din încărcarea la priză. Rezultatul: mai puțin de o treime dintre 1 milion de PHEV-uri din Germania au fost conectate la curent doar ocazional sau deloc.

Constructorii auto din SUA, care mizează pe viitoarele modele PHEV ca alternativă atractivă pentru șoferii americani, ar trebui să ia în serios aceste concluzii. Prin combinarea benzinei cu electricitatea, producătorii speră să-și crească eficiența medie a flotei fără a trece rapid la o gamă extinsă de vehicule pur electrice.

„We’re looking to make CO2 reductions across our lineup, but we’re doing it in a very efficient way”, a declarat luna aceasta directorul Ford, Jim Farley, într-o conferință privind rezultatele financiare.

Cu toate acestea, noul studiu arată că PHEV-urile rareori își respectă promisiunile de eficiență.

În cel mai bun caz, șoferii de Toyota au folosit electricitatea pentru 44% din energia necesară deplasărilor, ceea ce sugerează că au încărcat la priză mai des decât alții. La polul opus se află șoferii de Porsche, cu doar 0,8%, echivalentul a aproximativ 7 kilowați-oră în doi ani. Altfel spus, șoferul mediu de Porsche PHEV și-a încărcat bateria la mai puțin de jumătate din capacitate — o singură dată.

Studiile anterioare au arătat deja că PHEV-urile generează de circa 3,5 ori mai multe emisii decât indică ratingurile oficiale. Noul studiu explică în mod direct acest decalaj, deoarece evaluează exact câtă electricitate au primit vehiculele prin încărcare. PHEV-urile, la fel ca toate hibridele, pot funcționa în mod mixt, folosind atât benzină, cât și electricitate. Analiza s-a bazat pe date preluate direct din vehicule, pentru a separa clar contribuția fiecărei surse de energie.

Unul dintre marile puncte slabe ale PHEV-urilor este capacitatea modestă a bateriilor, care pot propulsa mașina doar pe distanțe scurte. Unele modele parcurg doar câțiva mile în mod electric, în timp ce multe dintre cele vândute în ultimii ani pot rula pe baterie aproximativ 20–30 de mile. Autoritățile de reglementare din Europa, împreună cu constructorii auto, propun pentru viitor modele cu autonomie electrică mai mare, sperând că o baterie mai capabilă va încuraja șoferii să le încarce mai des.

Totuși, acest efect nu este garantat. Chiar și cu baterii mai bune, vehiculele riscă să rămână profund compromise în utilizarea pe electric. Motivul: majoritatea PHEV-urilor sunt construite pe platforme gândite inițial pentru motoare termice, iar motoarele electrice și electronica de putere nu pot furniza permanent 100% din necesarul de putere al mașinii. Când șoferul apasă brusc accelerația, motorul pe benzină intră în funcțiune. În alte cazuri, motorul se pornește automat pe timp rece pentru a încălzi habitaclul. Iar în asemenea condiții, întrebarea „de ce să mai conectez mașina la priză?” pare să fi apărut des în mintea multor posesori de PHEV.

Acest lucru ridică o altă întrebare: de ce să mai mizăm pe PHEV-uri deloc?

PHEV-urile au fost prezentate ca un mijloc de a ajuta consumatorii reticenți să treacă treptat la mașini complet electrice. Argumentul este următorul: șoferii se vor obișnui cu ideea de a încărca la priză în timp ce rețelele publice de încărcare sunt extinse. Până la achiziția următorului automobil, infrastructura va fi suficient de dezvoltată, iar trecerea la un EV va fi mai ușoară.

Dar dacă proprietarii de PHEV aproape că nu își conectează mașinile la priză, atunci nu își formează niciun obicei de încărcare. Fără încărcări regulate, sistemul de propulsie electric nu aduce beneficii reale nimănui. Publicul continuă să sufere din cauza poluării mai mari a aerului, iar șoferii transportă inutil sute de kilograme de baterii și componente suplimentare, suportând în plus mai multe rechemări în service și costuri mai ridicate de întreținere, din cauza transmisiei complexe.

Ajustarea conceptului de PHEV pentru a le face mai dependente de baterii ar putea oferi o soluție de tranziție. Varianta intermediară se numește vehicul electric cu autonomie extinsă (EREV). Acesta este proiectat să funcționeze exclusiv pe baterie până la epuizarea încărcării, moment în care motorul pe combustibil fosil intervine pentru a reîncărca bateria. Până acum, niciun EREV nu a impus în mod strict proprietarului obligativitatea de a încărca la priză — mașina poate fi condusă toată durata de viață folosind doar benzină. BMW a produs un astfel de model, i3 cu range extender, însă fabricația lui a încetat de ani buni. Ford și Stellantis au anunțat la rândul lor pick-up-uri EREV, care însă nu au ajuns încă pe piață.

Între timp, rețelele de încărcare pentru vehicule electrice continuă să se extindă. E posibil ca, în momentul în care producătorii vor lansa pe scară largă PHEV și EREV, șoferii să nu mai simtă nevoia acestui „plasă de siguranță” sub forma unui motor pe benzină. Un exemplu: într-o gospodărie, după aproximativ un deceniu în care s-a alternat între un BMW i3 EREV și un Chrysler Pacifica Hybrid PHEV, s-a făcut trecerea la un Kia EV9 complet electric.

Constructorii tradiționali, care și-au reevaluat strategia de electrificare de nenumărate ori, ar putea fi nevoiți să-și schimbe din nou direcția.

PHEV-urile au părut o soluție ingenioasă pe hârtie, însă în lumea reală s-au dovedit incapabile să ofere rezultatele promise.