Spectacol cu „MARE RISC”, la Chișinău

Inovație // Piesa „Violența, o istorie de dragoste” este o experiență nouă pentru Republica Moldova

Cuvintele și replicile au fost înlocuite cu mișcări, dans și expresii faciale. Actorii Teatrului „Eugene Ionesco” au prezentat în premieră un spectacol inedit „Violența, o istorie de dragoste”, în regia lui Benno Voorham din Suedia. Ei au fost însoţiţi pe scenă de doi dansatori invitaţi – Serghei Golovnea şi Alexandra Soşnikova. Piesa de teatru este bazată pe improvizație și reprezintă o formulă nouă, total diferită pentru Republica Moldova.

„Un mare risc”

Noutatea rezidă în faptul că spectacolul nu are un scenariu precis. Povestea a fost creată în timpul repetițiilor, iar actorii au contribuit cu propriile povești și experiențe. Regia este semnată de Benno Voorham, un coregraf cunoscut în lumea dansului modern prin tehnica sa originală de predare și evoluare. „Ideea constă din iubire și violență, violență în iubire, iubire în violență. De aici am început să lucrez cu actorii și ne-am implicat împreună. Le-am dat diferite însărcinări, am pus întrebări și pas cu pas am dezvoltat spectacolul”, susține regizorul suedez.

„Nu e teatru dramatic, e un performance cu foarte puțin text. În Chișinău, publicul nu este familiar cu acest tip de spectacol. A fost chiar un mare risc”, mai consideră regizorul Benno Voorham.

Spectacol lăuntric

Pe parcursul procesului de lucru, actorii au contribuit cu istoriile lor reale. „Ne-am documentat despre violență, despre ce este ea la noi în țară și am adus exemple concrete”, remarcă actorul Dan Melnic. Prin intermediul expresiei corporale, personajele au redat abuzul fizic și sexual, oferind spectacolului o conotație intensă, lăuntrică, de introspecție.

Totodată, actorul spune că la premieră a observat „mult interes, dar și liniște - o liniște ce îmi dă de înțeles că publicul acceptă și așteaptă”, adaugă Dan Melnic. Spectacolul și-a propus să atenționeze asupra fenomenului violenței din societatea în care trăim.

Decor din frunze

Cu un decor minimalist, piesa teatrală a oferit publicului o atmosferă tomnatică. Singurul element decorativ îl reprezenta o cantitate considerabilă de frunze, care la final au acoperit întreaga scenă. Costumele actorilor create de Tatiana Babescu, de asemenea sunt în nuanțe autumnale. „Acest spectru de nuanțe diferite arată foarte bine pe fundalul frunzelor”, consideră costumiera. Atmosfera a fost completată și de muzica menită să accentueze mișcările și poveștile din scenă. Coloana sonoră este semnată de compozitorul ieșean Ion Coroi.

Coregrafia a fost diversă, pe alocuri mai ritmată, pe alocuri mai lentă. Mișcările amuzante, replicile emoționante au condimentat spectacolul, transformând un subiect dureros în artă.

Fără cuvinte

După istorii mai mult sau mai puțin violente, finalul a surprins spectatorii. Unii au apreciat ideea, alții s-au dovedit a fi mai sceptici. Publicul a fost în mare parte alcătuit din tineri. „Este un spectacol deosebit, nestandard și mișcările au fost plastice, destul de complicate. Cred că mesajul spectacolului este că nu trebuie să fim violenți, ci să iubim”, a constatat spectatoarea Constanța Morozan. Piesa a atras și turiști veniți în R. Moldova. „Mi-a plăcut faptul că nu au avut multe replici, deoarece eu sunt vorbitor de engleză. Spectacolul a fost fascinant și nu s-a bazat pe cuvinte”, consideră Jasper Ghilain din Belgia.

În cadrul spectacolului au fost antrenați zece actori ai Teatrului „Eugene Ionesco”, printre care Ala Menșicov, Maia Grosu, Anatol Guzic, Emilian Crețu ș.a. Pentru echipa teatrală, dar și pentru R. Moldova este prima experiență de acest fel. Piesa va mai avea loc pe 29 și 30 noiembrie curent.