Sindromul copilului dictator, consecinţa traumei pozitive

Unul dintre motivele schimbărilor negative în lume este faptul că pe vremuri copiii făceau ce le spuneau părinţii, pe când acum părinţii fac ce le spun copiii – Beatrice Vaisman

În ultimul deceniu au apărut teorii care susţin ideea de a lăsa libertate deplină copilului încă de când învaţă să meargă, pentru că ştie ce vrea şi ce îi trebuie. Personal, consider că este una dintre cele mai mari aberaţii ce pot fi susţinute în creşterea şi educarea unui copil şi am descris-o drept sindromul traumei pozitive.

Ce înseamnă sindromul traumei pozitive

Un copil în primii ani de viaţă nu ştie cu adevărat ce îşi doreşte. În acest sens, părinţii trebuie să îi ofere îndrumare, să îi dea exemplu prin propriul comportament că sunt deţinătorii unui mod de creştere ce are la bază respectul, decenţa, conştiinţa propriilor valori şi roluri. Astfel se poate creşte şi educa un copil în spiritul unor valori adevărate.

Dar să vedem în ce constă sindromul traumei pozitive:

• A-i oferi copilului lucruri, jucării, dulciuri într-un mod exagerat
• A-i oferi copilului afecţiune şi laude peste măsură
• A încuraja copilul în activităţi în care în mod evident nu este foarte talentat şi a-l lăuda fără a se ţine seama de rezultatele lui
• Să nu îţi înveţi copilul ce înseamnă respectul pentru oamenii în vârstă sau pentru autorităţi
• Să nu îţi înveţi copilul să respecte copiii cu care se joacă, jucăriile, lucrurile lui sau ale celorlalţi
• A-i permite copilului să aducă daune sau să strice lucrurile ce nu îi aparţin

În concluzie, un părinte este dator din perspectivă morală să îşi înveţe copilul încă de la vârste fragede ce înseamnă respectul şi care îi sunt limitele în privinţa comportamentului faţă de oameni, animale, lucruri.

Ce înseamnă sindromul copilului dictator şi cum se manifestă