Seceta extremă a scos la iveală „Titanicul de pe Sava” în Serbia, epava unui remorcher scufundat în 1945 după ce a lovit o mină germană

Seceta extremă care afectează Europa continuă să scoată la lumină vestigii ascunse de zeci de ani. În Serbia, epava remorcherului cu aburi Slovena, supranumit „Titanicul de pe Sava”, a reapărut din apele mult scăzute ale râului Sava și readuce în atenție o poveste marcată de două războaie mondiale și de un naufragiu provocat de o mină germană în anul 1945.

Epava remorcherului cu aburi, care datează de la începutul anilor 1900, este cea mai recentă relicvă ieșită la suprafață în Serbia din cauza secetei extreme. Nava, cunoscută sub numele de Slovena, a devenit un simbol al memoriei istorice redeschise de condițiile climatice actuale.

Slovena a ieșit la suprafață la începutul acestei luni din râul Sava, în apropierea orașului sârbesc Sremska Mitrovica, situat la aproximativ 70 de kilometri nord-vest de capitala Belgrad. Au mai fost momente în trecut când unele părți ale epavei au devenit vizibile, însă localnicii spun că niciodată nu a fost atât de expusă ca acum.

„Au trecut câțiva ani de când a fost văzută ultima dată, așa că există un interes destul de mare”, a declarat istoricul Andrija Popovic, șeful muzeului orașului. Interesul comunității locale a crescut imediat ce structura navei a început să se contureze tot mai clar la suprafața apei.

„Este cu adevărat ceva ce nu vezi în fiecare zi”, a adăugat el despre navă, care a fost supranumită „Titanicul lui Sava” de către presa sârbă. Comparatia cu celebrul transatlantic subliniază impactul emoțional și simbolic pe care epava îl are pentru oameni.

În timpul aceleiași secete, din apele scăzute ale Dunării, Rinului și altor râuri au ieșit la iveală nu doar nave de război, ci și oase de mamut, precum și părți ale unor construcții antice. În paralel cu aceste descoperiri spectaculoase, seceta a perturbat grav comerțul și aprovizionarea cu energie electrică și apă în numeroase state europene.

Un nivel record scăzut al Dunării a afectat serios funcționarea centralelor nucleare din Ungaria și România. De asemenea, a blocat traficul de-a lungul celei de-a doua căi navigabile ca mărime din Europa. În același timp, seceta a devastat culturile agricole din Olanda până în Bosnia și a provocat penurii de apă care s-au extins până în zona Alpilor.

„Titanicul de pe Sava“ a supraviețuit celor două războaie mondiale înainte de a se scufunda. Potrivit lui Popovic, nava a fost construită în 1913 într-un șantier naval din Budapesta, în Ungaria, pe atunci parte a imperiului austro-ungar, și reprezenta o piesă importantă a flotei fluviale din acea perioadă.

Remorcherul măsura aproximativ 54 de metri lungime și a fost numit inițial Vag, cuvânt care în maghiară desemnează cel mai lung râu din Slovacia, Vah. Barca era propulsată de o locomotivă cu aburi și transporta marfă grea între Budapesta și alte orașe de pe Dunăre, contribuind esențial la comerțul fluvial al vremii.

După sfârșitul Primului Război Mondial și destrămarea imperiului austro-ungar, proprietatea navei a trecut la Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, ca parte a reparațiilor de război. Acest regat avea să devină mai târziu Iugoslavia, iar Slovena a continuat să fie folosită intens, deși într-un nou context politic.

„Atunci a fost redenumită Slovena”, a spus Popovic, precizând că rămâne un mister „de ce a fost ales acest nume”. Nici documentele oficiale, nici mărturiile vremii nu oferă o explicație clară pentru această schimbare de denumire.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Slovena, împreună cu noua sa țară, a intrat sub ocupație germană. După eliberarea Belgradului în 1944 de către forțele antifasciste iugoslave, nava a fost folosită pentru transferul răniților și al echipamentelor militare, în timp ce trupele iugoslave împingeau armata germană tot mai spre vest, a mai explicat Popovic.

Remorcherul transporta luptători răniți când a lovit o mină germană la sfârșitul lunii aprilie 1945, potrivit istoricului. „S-a scufundat și a rămas în același loc de atunci”, a conchis el, subliniind că epava reprezintă atât un artefact istoric, cât și un mormânt simbolic pentru acea perioadă zbuciumată.