FOTO Se întâmplă în R. Moldova: Păpuşi plutitoare pe râuri

Realitate// „Toate gunoaiele pe care le găseşti la mijlocul râului Racovăţ, peste un timp le găseşti şi la Odesa sau la Istanbul, sau la Batumi”

După ce a mers cu bicicleta din Chişinău până în Franţa, după ce a traversat râul Bâc de la izvoare până la gurile sale şi a realizat câteva lucrări nonconformiste şi îndrăzneţe, cu ecou şi dincolo de hotarele R. Moldova, de câţiva ani artistul Ghenadie Popescu este pasionat de documentare animate. Pe un covoraş în stil moldovenesc, două câte două, păpuşile pe care le confecţionează zboară pe deasupra apelor râurilor, făcându-ne cunoştinţă cu ele şi arătându-ne starea în care se află acestea.

Râuri animate, din dragoste

Pentru artistul Ghenadie Popescu „râurile sunt o pasiune”, „o dragoste mai veche”. Primul râu pe care l-a mers cap-coadă, cu un coleg de-al său, a fost râul Căinari. „Acesta era unicul fenomen natural pe care îl vedeam cu siguranţă că are un început şi are un sfârşit. Sfârşitul lui era la noi în sat (satul Gura Căinarului, raionul Floreşti – n.a.). Adică, râul Căinari se vărsa la noi în Prut”. La 14 ani, când părinţii deja îi permiteau să o mai chiulească noaptea de-acasă, a mers pe râu două zile în susul apei şi două zile înapoi. „Aceasta a fost aventura care m-a prins. Devenisem dependent de aceste mici escapade de vară”, ne mărturiseşte artistul. În ultimul timp, experimentând tot mai mult în domeniul animaţiei, a decis să combine aceste două plăceri ale sale: animaţia şi râurile.

Râul – studio şi erou

Realizarea unor asemenea documentare animate e convenabilă din punct de vedere financiar, artistul neavând, de exemplu, nevoie de un studio pentru filmări. „Vara, studioul îmi este râul. Merg pe râu şi acolo se întâmplă anumite lucruri. Uneori nu am nevoie nici de scenariu. Ce se întâmplă, aceea este. Un soi de improvizare cu nişte personaje-păpuşi care se întâlnesc cu ceva, cu nişte situaţii. Şi, într-un fel, râul devine eroul principal. De fapt, denumirea filmului este şi denumirea râului”, zice el. Ghenadie îşi asumă faptul că îşi cheltuiește concediile făcând un soi de observaţii pe râuri, pe care le înregistrează, ca mai apoi să le arate oamenilor: „Uite cât e de frumos Racovăţul, dar uite cât e de poluat Ichelul, dar uite cât e de trist Bâcul, absolut uitat, ignorat de toţi, pe porţiunea dintre calea ferată şi traseul principal”.

O problemă reală

Acest gen de artă pe care îl practică e mai mult o „necesitate personală”. Într-o anumită măsură, Ghenadie Popescu vrea să arate oamenilor prin aceste documentare cum sunt râurile, cât sunt ele de curate sau de poluate. „Pe moment, în ţărişoara noastră sunt probleme reale cu râurile. Ele sunt poluate, sunt groaznic de poluate. Râurile se fac tot mai mici şi dispar de pe hartă”, zice artistul. În viziunea lui Ghenadie, râurile sunt o parte din mare şi au legătura directă cu ea. De aceea, „toate gunoaiele pe care le găseşti la mijlocul râului Racovăţ, peste un timp le găseşti şi la Odesa sau la Istanbul, sau la Batumi. Asta e realitatea”. Iar toate personajele sale care au călătorit pe râurile din R. Moldova se vor întâlni neapărat la un picnic pe malul mării.

Unul din documentarele sale animate a fost proiectat în cadrul ultimei ediţii a Festivalului „Cronograf”.