VOT // Alegerile Independenței: De șapte ori scrutine parlamentare, de cinci ori - locale și trei plebiscite

27 august // Nicolae Iorga: „Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”

Pe 27 august, Republica Moldova împlinește 23 de ani de când și-a proclamat independența. În acești ani, am avut de șapte ori alegeri parlamentare, dintre care patru anticipate, cinci alegeri locale, trei referendumuri la nivel național și câte unul în Transnistria și Găgăuzia, precum și un singur scrutin prezidențial direct.

Ziarul NAȚIONAL face o trecere în revistă a alegerilor din R. Moldova după proclamarea independenței, fiindcă rezultatele acestora sunt oglinda a ceea ce am fost și mai suntem.

Alegeri parlamentare

27 februarie 1994

Pe 25 februarie 1990, când R. Moldova încă nu-și proclamase independența, au avut loc alegeri pentru Sovietul Suprem al RSSM. Frontul Popular din Moldova, condus de Ion Hadârcă,este singura formaţiune care se confruntă în campania electorală cu exponenţii Partidului Comunist, reuşind să obţină aproape o treime de mandate în Legislativul de la Chişinău.

Acest Parlament, de legislatura a XII-a, s-a autodizolvat și, în baza unei noi legi privind alegerea Legislativului pe bază de pluripartitism, pe 27 februarie 1994 au avut loc alegeri parlamentare anticipate.

La acest scrutin parlamentar au participat 33 de concurenţi electorali, inclusiv patru blocuri electorale, nouă partide sau mişcări social-politice şi 20 decandidaţiindependenţi. Atunci, Partidul Democrat Agrar al lui Dumitru Moțpan a luat 56 de mandate, Blocul electoral „Partidul Socialist și Mișcarea Unitate-Edinstvo”, condus de Valeriu Senic,- 28, Blocul Ţăranilor și Intelectualilor al lui Simion Certan- 11 şi Blocul electoral „Alianța Frontului Popular Creștin Democrat”, condus de Iurie Roșca,- 9.

Rata de participare la alegeri a fost de 79,31% în 1994.

22 martie 1998

La acest scrutin parlamentar au participat 82 de concurenţi electorali, inclusiv șase blocuri electorale, nouă partide sau mişcări social-politice şi 67 de candidaţiindependenţi (la finele campaniei au rămas 60). Potrivit alegeri.md, Partidul Comuniștilor lui Vladimir Voronin a câștigat 40 de mandate, Blocul electoral „Convenția Democrată din Moldova”, condus de Mircea Snegur,- 26, Blocul electoral „Pentru o MoldovăDemocratică și Prosperă”, lider fiind Dumitru Diacov,- 24 şi Partidul Forțelor Democrate, condus de Valeriu Matei, - 11.

Rata de participare la acest scrutin a constituit 69,12%.

25 februarie 2001

Deși alegeri ordinare urmau să aibă loc în 2002, pe 25 februarie 2001 au avut loc alegeri parlamentare anticipate, organizate ca urmare a incapacităţii Parlamentului de a alege şeful statului în decembrie 2000. La alegeri au participat 27 deconcurenţi electorali, inclusiv cinci blocuri electorale, 12 partide şimişcări social-politice şizececandidaţiindependenţi. Atunci, Partidul Comuniștilor lui Vladimir Voronin a luat 71 de mandate, Blocul electoral „Alianța Braghiș”, condus de Dumitru Braghiș, - 19 şi Partidul Popular Creștin Democrat al lui Iurie Roșca - 11.

Atunci, 67,52% din cetățenii moldoveni au participat la alegeri.

6 martie 2005

La scrutinul parlamentar de pe 6 martie 2005 au participat 23 de concurenţi electorali, inclusiv două blocuri electorale, nouă partide sau mişcări social-politice şi 12 candidaţiindependenţi. Partidul Comuniștilor a câștigat 56 de mandate, Blocul „Moldova Democrată”, condus de Serafim Urechean, a luat 34, iar PPCD-ul lui Iurie Roșca –tot 11.

Rata de participare la alegerile din martie 2005 a fost de 64,84%.

5 aprilie 2009

În cea de-a cincea competiţie electorală de la proclamarea independenței s-au înscris 21 de concurenţi electorali, dar până la final au rămas 17. Comuniștii lui Voronin au obținut 60 de mandate, Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu,şi Partidul Liberal Democrat, condus de Vlad Filat, au luat câte 15 mandate fiecare, iar Alianța „Moldova Noastră” a lui Serafim Urechean- 11.

La aceste alegeri a fost înregistrată cea mai mică rată de participare la vot - de 57,55%.

29 iulie 2009

Comuniștii nu au putut găsi „votul de aur” pentru a putea alege șeful statului și Parlamentul ales pe 5 aprilie 2009 a fost dizolvat. La alegerile anticipate de pe 29 iulie 2009, au participat optconcurenţi electorali. Comuniștii au scăzut și mai dramatic, față de anul 2001, obținând 48 de mandate. Partidul Liberal Democrat al lui Vlad Filat a luat 18, Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu,- 15, iar Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, - 13, și Alianța „Moldova Noastră” a lui Urechean - 7.

58,77% din moldoveni au schimbat atunci balanța în favoarea partidelor democratice.

28 noiembrie 2010

Parlamentul ales pe 29 iulie 2009 nu reușește să aleagă șeful statului și este dizolvat, iar pe 28 noiembrie 2010 au loc alegeri parlamentare anticipate. La scrutin participă39 deconcurenţi electorali.Comuniștii iau 42 de mandate, Partidul Liberal Democrat, condus de Vlad Filat, – 32 de mandate, Partidul Democrat - 15 şi Partidul Liberal - 12.

Rata de participare a constituit 63,37%.

Casetă

Patru președinți

Pe parcursul perioadei de independență, R. Moldova și-a ales patru președinți. Primul președinte al statului a fost Mircea Snegur, ales pe 29 iulie 1989 în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, iar apoi -pe 27 aprilie 1990 - președinte al Sovietului Suprem al RSSM. Snegur a fost președintele R. Moldova până în toamna anului 1996, când a pierdut alegerile prezidențiale directe din al doilea tur în fața lui Petru Lucinschi. De altfel, acesta a fost singurul scrutin prezidențial în care populația și-a ales direct președintele.

Cel de-al doilea președinte al R. Moldova îi „cedează” funcția comunistului Vladimir Voronin, ales de majoritatea deținută de partidul său în anul 2001. Voronin a deținut două mandate de șef al statului.

Cel de-al patrulea și actualul președinte al R. Moldova este fostul judecător Nicolae Timofti, ales de Parlament în această funcție pe 16 martie 2012.

Casetă

Trei plus două referendumuri

Primul referendum național din R. Moldova a fost organizat pe 6 martie 1994.

Textul întrebării la care populația a trebuit să răspundă cu „Da” sau „Nu” era următorul: „Sunteți pentru ca Republica Moldova să se dezvolte ca un stat independent și unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranității Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate și să mențină relații economice reciproc avantajoase cu toate țările lumii și să garanteze cetățenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internațional?”.

Rezultatele oficiale ale referendumului au fost, cu o prezență de aproximativ 75%, următoarele: 95,4% dintre moldoveni au votat „Da”.

Pe 23 mai 1999, cetățenii R. Moldova au fost invitați să participe la cel de-al doilea referendum național și să se pronunțe pro sau contra transformării R. Moldova într-una prezidențială. Deși 64,2 la sută dintre participanți au spus „Da”, comuniștii și deputații Alianței pentru Democrație și Reforme din Parlament nu au ținut cont de rezultatele plebiscitului și au redus și mai mult din puterile șefului statului.

Al treilea referendum național a avut loc pe 5 septembrie 2010, cetățenii fiind rugați să spună dacă își doresc ca președintele R. Moldova să fie ales prin vot direct. Plebiscitul a eșuat din cauza prezenței reduse la vot.

Un referendum a avut loc în anul 2006 în Transnistria, iar altul – în februarie 2014 în Găgăuzia. Ambele nu au fost recunoscute de către autoritățile R. Moldova.