ROMÂNUL care şi-a dus poarta de lemn în Italia pentru a-şi potoli dorul de casă: Lucrurile astea fac parte din ADN-ul nostru

A plecat acum 22 de ani din România, pentru un trai mai bun peste hotare. A trăit pe străzi şi azi coordonează munca a aproape 70 de oameni în Italia. Este povestea impresionantă a lui Florin Oros, născut în Borşa, Maramureş, pe care o regăsiţi în materialul Gândul din campania "#roMânia".

Florin Flavius Oros a muncit în minerit în Borşa, judeţul Maramureş, iar în 1996, la doar 23 de ani, mânat de nevoi şi de închiderea minelor, a luat drumul străinătăţii. A ajuns în Italia, unde şi-a întemeiat o familie.

„Am plecat cu viză de Austria de trei zile şi, m-am dus în Italia, pentru că acolo erau foarte mulţi borşeni şi mi s-a părut mai uşor să învăţ limba italiană. În octombrie 1996, am ajuns în Milano. Era într-o duminică, la miezul nopţii şi l-am sunat pe un prieten din Borşa, care îmi promisese că mă ajută cu un loc de muncă, dar avea telefonul închis. Primele cinci zile şi nopţi, am bântuit pe străzile din Milano nedormind deloc. Aveam puţini bani şi, împreună cu doi borşeni, ziua stăteam pe bănci în parcuri, ne ascundeam de Poliţie, iar noaptea căutam un loc să ne adăpostim pentru că ploua”, îşi aminteşte omul.

„Întâlnind alţi români, am aflat unde se poate mânca gratuit, la biserici, la diverse asociaţii de caritate, unde primeam o masă caldă, haine şi pături. Aşa am trăit 5 luni, perioadă în care, căutând de lucru, am reuşit să învăţ limba italiană”.

Borşeanul a reuşit să se angajeze în primăvara anului 1997, la o fabrică de rotoare pentru motoare electrice, unde a rămas peste doi ani şi jumătate, până a reuşit să îşi pună la punct documentele legale de şedere în Italia.

„Nu am fost deloc acasă în acea perioadă. Câştigam destul de bine, trimiteam bani acasă să îmi ajut părinţii, am mai ajutat pe unii şi pe alţii, cu bani, cazare şi mâncare”, îşi aminteşte Florin Flavius Oros.

Pentru că patronul firmei unde lucra nu a vrut să îl angajeze cu carte de muncă, Florin s-a mutat la Verona, unde a muncit opt ani la o firmă de transporturi, pornind de la simplu magazioner. În timp, a avansat în funcţie şi a ajuns să conducă, împreună cu doi italieni, activitatea a 42 de şoferi şi a 25 de magazioneri.

La firma din Verona şi-a cunoscut şi viitoarea soţie, Cinzia, iar cei doi au decis să se mute aproape de familia ei, în sudul Italiei, în regiunea Calabria, unde locuieşte şi în prezent.

„În Verona eram departe şi de ai mei şi de ai ei, astfel că ne-am mutat în oraşul Crotone. Aici am muncit trei ani şi jumătate la o măcelărie, după care m-am mutat la o firmă care administrează un incinerator de deşeuri şi unde lucrez şi în prezent”, povesteşte Florin Flavius Oros.

Borşeanul cu dublă cetăţenie, română şi italiană, are trei fete, de 10, 5 şi 3 ani, Roberta, Silvia şi Stefania şi a fost „adoptat” de familia soţiei, care îl numeşte Flavio.

„Nu pot să îmi uit rădăcinile şi mi-am făcut în apartamentul din Crotone un colţ de Maramureş, cu sculpturi în lemn, am colectat lucruri vechi, preşuri, obiecte tradiţionale de decor, mobilă din lemn sculptată manual în Berbeşti, Maramureş. Mi-am adus din România masă, bănci din lemn, chiar şi o poartă maramureşeană sculptată, farfurii şi ştergare de pe Valea Izei, ca să îmi amintească de casă”.

„M-am simţit întotdeauna maramureşean, şi când trăiam în Borşa, dar şi acum, lucrurile astea fac parte din ADN-ul nostru, sunt mândru să le am. Îmi aduc aminte de copilărie şi de tinereţe”, spune Florin Flavius Oros.

Dorul de casă şi-l mai ostoieşte cu vizitele prietenilor din România.

„Am chemat pe unii şi alţii să vină, în ultimii ani am avut mai multe familii care au venit la mine, anul trecut patru familii, în anul precedent trei familii, în vacanţă, din Sighetu Marmaţiei, din Borşa, din Arad. Când vin mai puţini, reuşesc să îi cazez la mine. Când sunt mai mulţi, organizăm cazarea diferit. La mine de pe masă nu lipseşte nici pălinca de Maramureş, nici slănina sau produsele tradiţionale maramureşene, inclusiv murături, dar sunt bucuros să le prezint şi bucătăria calabreză”, a mai povestit borşeanul.

Nimeni nu ştie exact câţi români sunt peste hotare. Datele oficiale au la bază doar cazurile în care se încheie contracte de muncă legale. Oficial se vorbeşte de 3,5-4 milioane de oameni. Neoficial, numărul este dublu.

Un studiu făcut public de Institutul Naţional de Statistică indică faptul că, în cel mai pesimist scenariu, în anul 2060, în România populaţia va fi de 12,5 milioane locuitori, iar în varianta medie - în ţară ar urma să trăiască 13,8 milioane locuitori.