ANALIZĂ // România, R. MOLDOVA, Țările Baltice sau Polonia? Ce planuri ar avea Putin după războiul din Ucraina: Rusia are multe intenții rele. Riscul de război în Europa nu a fost niciodată mai mare

Europa se teme că, după războiul din Ucraina, Vladimir Putin ar avea noi planuri față de Occident. Mai multe țări, printre care R. Moldova, Polonia, Estonia, dar și Norvegia, Finlanda și Suedia se simt vizate de Rusia. Analiștii au explicat și care e situația în ceea ce privește România, transmite francetvinfo.fr, citat de Antena3.ro.

„Cine poate crede că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina?”, a declarat președintele Franței, Emmanuel Macron, în timpul discursului său televizat de marţi seara. În acelaşi timp, multe capitale occidentale avertizează cu privire la posibilitatea unui război în Europa înainte de sfârşitul deceniului.

Înainte de discursul președintelui francez, mai multe ţări europene au lansat avertismente similare: după actualul conflict din Ucraina, care tocmai a intrat în al patrulea an, Vladimir Putin ar putea avea noi planuri belicoase faţă de Occident.

O notă secretă a armatei germane, dezvăluită de ziarul Bild în ianuarie 2024, anticipa o ofensivă rusă pe frontul de est al NATO, cu un Al Treilea Război Mondial care ar fi început în vara anului 2025.

Mai multe servicii de informaţii au susţinut teoria unui atac iminent al Rusiei asupra uneia sau chiar a mai multor ţări din Occident

De-a lungul lunilor de război, riscul unui război pe termen mediu a crescut.

„Forţele armate ruse vor fi probabil în măsură să efectueze un atac asupra NATO încă de la sfârşitul acestui deceniu. Un conflict militar direct cu NATO devine o opţiune pentru Rusia”, a declarat Bruno Kahl, şeful serviciilor germane de spionaj şi contraspionaj, în luna octombrie.

La jumătatea lunii februarie, şi serviciile de informaţii daneze au avertizat asupra unui „război pe scară largă” purtat de forţele ruse până în 2030.

„Rusia va fi probabil mai dispusă să folosească forţa militară într-un război regional împotriva uneia sau mai multor ţări europene membre ale NATO, dacă va percepe alianța ca fiind slăbită militar sau divizată politic”, avertiza raportul.

Aceste scenarii sunt cu atât mai credibile, cu cât atitudinea lui Donald Trump, care a suspendat ajutorul militar şi schimbul de informaţii cu Ucraina, slăbeşte frontul occidental împotriva Rusiei.

Economie orientată exclusiv pe război

Rusia nu a aşteptat însă revenirea la putere a lui Trump pentru a justifica temerile ţărilor care se tem de un nou conflict global. În noiembrie, deputaţii ruşi au aprobat proiectul de buget pentru 2025-2027, care prevede o creştere cu 30% a cheltuielilor militare ruseşti în acest an. Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru apărare vor ajunge la aproape 13.500 de miliarde de ruble, adică aproximativ 140 de miliarde de euro, în 2025, mai mult de 6% din PIB-ul Rusiei.

În 2024, bugetul militar naţional a explodat cu aproape 70% faţă de 2023. Din 2022 şi de la invazia Ucrainei, Kremlinul şi-a reorientat în mare măsură economia către efortul de război. Statul îşi dezvoltă rapid complexul militar-industrial, în special prin recrutarea a sute de mii de noi angajaţi, o strategie care a dus și la creşterea inflaţiei.

Ce ținte ar avea Putin

„Adevăratul obiectiv expansionist al lui Vladimir Putin, în termeni de cucerire, este ideea de „lume rusă”, de „Russki Mir””, a explicat Aurelien Duchene, autor al cărţii La Russie de Poutine contre l'Occident (trad. Rusia lui Putin împotriva Occidentului).

„În această concepţie, Rusia ar avea un drept de control asupra tuturor teritoriilor unde există încă o puternică minoritate rusofonă sau etnică: în Estonia, Transnistria sau Georgia”, a explicat autorul.

Rusia a atacat deja Georgia în 2008, pentru a prelua controlul asupra regiunilor separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, iar Kremlinul a fost acuzat de UE de amestec în ultimele alegeri parlamentare, din toamna anului trecut.

În Transnistria, o regiune separatistă prorusă din R. Moldova, Rusia se foloseşte de aprovizionarea cu gaz pentru a menţine teritoriul în subordinea sa şi pentru a se opune guvernului. Şi aici, puterea actuală a denunţat ingerinţe în alegerile prezidenţiale din noiembrie şi ţara încearcă să adere la UE pentru a se proteja de noi tentative de destabilizare. Negocierile de aderare au fost deschise în iunie anul trecut, în paralel cu cele lansate de UE-27 cu Kievul.

Dintre statele baltice, Estonia se teme cel mai mult că va fi principala ţintă a Moscovei în anii următori.

„Ţara are o minoritate rusă mai numeroasă, pe care Kremlinul ar putea încerca să o exploateze. Şi aici avantajul numeric al occidentalilor este cel mai slab”, analizează Aurelien Duchene. Împreună cu vecinii săi, Tallinnul se pregăteşte şi a planificat construirea câtorva zeci de buncăre de-a lungul celor 338 km de frontieră pe care îi împarte cu Rusia.

Norvegia, Suedia şi Finlanda se simt şi ele vizate.

„Suedia nu este în război, dar nu este nici în pace”, a avertizat premierul suedez Ulf Kristersson la jumătatea lunii ianuarie, la câteva luni după integrarea regatului în NATO.

„Există o mulţime de intenţii rele din partea Rusiei în acest moment şi aceasta este noua normalitate cu care trebuie să ne confruntăm”, a declarat şi preşedintele finlandez, Alexander Stubb, adăugând că ţara sa este „destul de obişnuită” cu acest comportament.

Frontiera dintre cele două ţări, lungă de peste 1.300 km, s-a închis treptat, în timp ce o bază NATO va fi instalată la 200 km de Rusia, după cum a anunţat la sfârşitul lunii septembrie Ministerul finlandez al Apărării.

În ce situație este România

În ceea ce priveşte România, pe care Macron a menționat-o în timpul discursului său, Rusia este din nou acuzată că ar fi intervenit în ultimele alegeri prezidenţiale. Candidatul proprus, Călin Georgescu, care s-a clasat în mod neașteptat pe primul loc în primul tur, a fost acuzat de „declaraţii false” după anularea alegerilor. Fostul președinte Klaus Iohannis a demisionat la jumătatea lunii februarie, o măsură cerută de mii de manifestanţi. Ar putea Kremlinul să profite de această criză politică pentru a interveni în această ţară, membră a NATO din 2004 şi a UE din 2007?

„Ruşii sunt mult mai ataşaţi de Ucraina decât de R. Moldova sau România”, a declarat pentru La Croix Jean Radvanyi, autorul cărţii Russie, un vertige de puissance.

Planurile militare ale Rusiei ar putea fi totuşi extinse mai departe, spre Polonia, care se învecinează cu Ucraina, cu Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, şi cu enclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania şi separată de Minsk prin coridorul Suwalki.

„Se vorbeşte tot mai mult despre acest punct de joncţiune, cu un scenariu în care ruşii ar putea invada această zonă pentru a ne izola de statele baltice”, avertizează Aurelien Duchene.

Polonia a anunţat pe 10 februarie un plan de investiţii de 155 de miliarde de euro pentru 2025 în domeniul apărării şi securităţii.

Rusia nu a făcut încă pasul de a lansa o nouă „operaţiune specială”, numele dat invaziei din Ucraina, către alte ţări occidentale. Cu toate acestea, țările europene rămân totuşi foarte vigilente în faţa unor „scopuri expansioniste” care nu au fost niciodată lăsate în urmă, explică Aurelien Duchene.

„Ideea unei „lumi ruseşti” îi va supravieţui lui Vladimir Putin. Atât timp cât ruşii nu au pierdut în Ucraina, ei nu îşi vor fi abandonat visul lor de imperiu colonial”, mai spune specialistul.

,,Riscul de război în Europa nu a fost niciodată mai mare"

La mai bine de treizeci şi cinci de ani de la căderea blocului comunist susţinut de Moscova, „riscul de război în Europa nu a fost niciodată atât de ridicat”, a declarat luni şi ministrul francez de Externe, Jean-Noel Barrot.

Această perspectivă a unei confruntări cu Rusia dincolo de Ucraina trebuie luată în serios, explică Aurelien Duchene în ultima sa carte, deoarece Vladimir Putin poartă deja un război împotriva Occidentului. Nu în maniera „operaţiunii sale speciale” din Ucraina, în care forţele sale armate sunt angajate într-o luptă frontală, ci prin canale multiple, un război multifaţetat, cu alte cuvinte un război hibrid. Şi toate acestea în serviciul unei strategii: slăbirea puterilor pentru a le răsturna din interior”, mai explică el.

Și ce mijloace folosește? Acţiuni teroriste, atacuri cibernetice, război informaţional, război economic, energetic şi agricol, presiuni migratorii, operaţiuni de destabilizare, sprijin pentru partidele liberale şi populiste. Acest mod de a purta război împotriva Occidentului se află acum în centrul gândirii strategice a numeroase puteri europene, de la Londra la Paris, trecând prin Berlin, Polonia, statele baltice şi ţările scandinave, scrie La Croix.

Ar putea ajunge armata rusă în România?

În ceea ce priveşte R. Moldova şi România, specialiștii remarcă faptul că Rusia se află deja foarte clar pe scaunul şoferului. Şi cum? Intervenind în alegerile din toamna trecută pentru a favoriza candidatul prorus. În R. Moldova, Moscova are deja un punct de sprijin cu Transnistria, care cere de treizeci de ani să fie ataşată Rusiei. Un teritoriu secesionist în mâinile proruşilor, a miliţiilor lor şi a soldaţilor din Rusia, care ar putea vedea un scenariu similar cu cel din Donbas sau Crimeea, crede Larcher.

„Comportamentul lui Vladimir Putin în Ucraina înseamnă că nu mai putem exclude cu certitudine faptul că nu va întreprinde acţiuni militare împotriva vecinilor săi apropiaţi”, notează Jean Radvanyi, autorul cărţii „Russie, un vertige de puissance”.

Cu toate acestea, el a mai adăugat că „dificultăţile întâmpinate de armata rusă în Ucraina nu au scăpat Kremlinului. Iar ucrainenii, deşi ajutaţi de Statele Unite şi de europeni, nu au puterea NATO. Acest lucru ar trebui să-i pună pe gânduri pe ruşi”. Mai ales că, adaugă el, „ataşamentul ruşilor pentru Ucraina este mult mai puternic decât pentru R. Moldova sau România”.

Coeziunea NATO a fost slăbită de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, făcând-o mai puţin descurajantă şi, în acelaşi timp, slăbind securitatea Europei. În acest context, analizează generalul Benoît Durieux, autor împreună cu Olivier Wieviorka al lucrării Maîtres de la strategie, „nu este deloc responsabil astăzi să credem că conflictul ucrainean ar fi limitat la teritoriul Ucrainei. Înainte de invazie, Putin şi-a anunţat obiectivele de război, inclusiv revenirea NATO la frontierele sale din 1997”, reaminteşte generalul. Cu alte cuvinte, cele ale Pactului de la Varşovia, cu excepţia Germaniei de Est. Mai mult, „rezistenţa neaşteptată a Ucrainei a forţat Rusia să dezvolte o industrie şi o economie de război care nu sunt propice unei reveniri la pace. Prin urmare, putem presupune că tentaţia de a nu se opri la Ucraina trebuie să fie foarte puternică la Moscova”, conchide generalul.