Revista „Contrafort” despre alegerile prezidențiale: „Atâta timp cât Moscova va avea acces direct la procesul politic și electoral din R. Moldova, nu avem cum avansa”

Ultimul număr (11-12) din acest an al revistei de literatură și dialog intelectual „Contrafort”, apărut săptămâna trecută, nu ocolește subiectul alegerilor prezidențiale, consacrându-i mai multe pagini.

Editorialul lui Vasile Gârneț, intitulat „Alegerile la moldoveni – varianta 2016”, ia în vizor prestația celor doi protagoniști: Igor Dodon și Maia Sandu. Primul, susținut politic și financiar de Rusia, dar și de holdingul mediatic al lui Plahotniuc, a făcut ceea ce face un comunist care, după ce și-a trădat vechii tovarăși, și-a tras mască de socialist: a calomniat, a furat și a mințit. Maia Sandu, candidatul proeuropean și antioligarhic, fără resurse financiare și mediatice, pe parcursul campaniei electorale a fost obligată să respingă atacurile murdare din partea echipei lui Dodon, încercând să le explice oamenilor, în localitățile în care a reușit să ajungă, că nu Europa se face vinovată de sărăcia și disperarea moldovenilor, ci cei care au furat și mințit sub lozinci europene.

În același editorial, Vasile Gârneț amintește de mercenarii din presa moldovenească, deghizați în analiști politici, comentatori tv, bloggeri, care invadează spațiul informațional cu teme false, derizorii, pentru a abate atenția de la adevăratele subiecte ale actualității moldovenești: capturarea instituțiilor statului de către Plahotniuc și comando-ul său de slujitori.

Ce cred scriitorii moldoveni despre alegerile prezidențiale recent încheiate? Un chestionat „Contrafort”: „Republica Moldova – cădere fără sfârșit?” îi invită pe scriitori să răspundă la o întrebare, complexă, formulată de redacție:

„Se pare că roata istoriei ne aduce într-un timp prin care am mai trecut. După 7 ani de europenism fals, culpabil și cleptocrat, ne-am pomenit cu Dodon președinte – protejatul oligarhului Plahotniuc și vajnic ucenic al comunistului Voronin, de la care a preluat retorica românofobă și anticulturală. De ce nu reușim să ne desprindem din mocirla Estului post-sovietic? Ce n-au făcut dar ar putea să facă intelectualii pentru a rupe această ciclicitate nefastă, această cădere fără sfârșit?”.

Răspund scriitori din mai multe generații: Vasile Romanciuc, Nicolae Negru, Maria Pilchin, Lucia Țurcanu, Alexandru Tabac, Margareta Curtescu, Alex Cosmescu, Elena Prus, Eugenia Bulat, Marcel Gherman, Călina Trifan, Gheorghe Erizanu.

Iată ce spune, între altele, scriitorul Nicolae Negru, editorialist la Ziarul NAȚIONAL, care consideră unirea cu România drept soluție la interminabila criză ce macină Basarabia: „Să privim adevărul în față: atâta timp cât Moscova va avea acces direct la procesul politic și electoral din Republica Moldova, nu avem cum avansa, statul nostru se va nărui periodic, cu toate speranțele noastre pentru o viață decentă. De aceea trebuie să lăsăm la o parte ambițiile, moldoveniste în esență, de a evolua în istorie într-un stat aparte, independent doar cu numele, folositor doar birocraților și corupților, și să apelăm la soluția firească, logică: întoarcerea, într-o formă sau alta, acasă, reunirea cu România. Doar așa ne putem proteja de „geopolitica” fostului „frate mai mare”. Este singura ieșire din situație, dar nu una simplă, facilă, cum ni se spune în ultima vreme, ci va solicita eforturi politice, economice, diplomatice extraordinare. Va dura și trebuie să avem răbdare. Cine se grăbește să intre a doua oară în „apa” anului 1918 nu pare să fi învățat nimic din trecut. Triumfalismul și heirupismul juvenil, atitudinea politicianistă, incompetența sau planificarea mediocră, egocentrismul și fanfaronada stupide pot duce la un eșec lamentabil, pot provoca o catastrofă.”

Un diagnostic bine pus, chiar dacă unii se vor simți lezați în orgoliul lor de „salvatori ai neamului”.

Maria Pilchin, o scriitoare din generația mai tânără, face apel către intelectualii basarabeni, îndemnându-i să coboare din Turnul de Fildeș, să-și tragă „cizmele de cauciuc” și să viziteze satele noastre uitate: „Comoditatea este cuvântul-cheie al generaţiei mele. Dar constat că şi celelalte generaţii literare sunt comode. Ce am făcut noi, scriitorii, pentru ca oamenii de la ţară să ştie ceva despre adevăratele valori ale culturii şi civilizaţiei europene? Câte întâlniri cu cititorii am avut în satele Moldovei? Câte festivaluri, mese rotunde, colocvii am organizat în sudul sau în nordul republicii în ultimii cinci ani?! Îmi e frică că degetele de la o mână vor fi suficiente pentru acest exerciţiu de audit cultural. Cred că avem o problemă, noi, scriitorii interriverani, ne-am închis în utopica idee de elită şi am uitat de acel mesianism axiologic de care este responsabil un scriitor naţional. Oamenii la ţară nu ştiu ce înseamnă să fii român, ei nu ştiu să îşi proiecteze identităţile. Dar ei ştiu ce înseamnă sărăcia şi absurdul unui trai fără perspective. Această conjunctură sociopolitică aduce rezultatele electorale corespunzătoare, triste pentru o minte lucidă. Intelectualilor basarabeni le lipseşte un soi de pragmatism cultural, o relaţie firească cu publicul. Noi ne-am ghetoizat în emisiuni culturale, ne-am „exilat” aproape snob în spaţiul urban (…).

Ne este frică de noroiul drumului de ţară, avem reticenţe faţă de tot ce e la distanţă de o sută de kilometri de Chişinău. Nu ţine de o retorică stângistă ceea ce spun şi totuşi este prea mare ruptura dintre intelectuali şi oamenii de la ţară. Ce relaţii cu publicul are scriitorul basarabean? E aproape absent! Lipseşte din presa raională cu desăvârşire. La TV apare doar la câteva emisiuni culturale, unde vorbeşte despre artă şi niciodată despre literatură şi societate. Luna viitoare voi avea o prelegere într-un sat din Orhei, tot acolo voi avea o lectură poetică. Voi sta două zile în acel sat. Şi nu este satul meu de baştină. M-a invitat bibliotecara. Îmi anunţ demisia din comoditate! Cred că îmi voi procura şi nişte cizme de cauciuc.”

În rest, așa cum ne-a obișnuit, revista „Contrafort” ne oferă o bogată paletă de subiecte culturale: poezie, cronici de carte, eseu, traduceri din literatura universală (scriitori polonezi, germani, francezi) și o cronică inedită a actualității culturale bucureștene.