REPORTAJ // 1 septembrie: „Lasă, Ionel, că te îmbracă mama frumos și o să fii și tu în rând cu ceilalți copii”

Prima zi de școală pentru un copil dintr-o familie social-vulnerabilă are aceeași încărcătură emoțională ca și pentru unul din familie înstărită. Singura diferență e în hainele pe care le poartă

Ionel s-a sculat astăzi cu noaptea în cap. Deși zorii abia s-au așternut peste satul Salcia din raionul Anenii Noi, copilul a luat-o înaintea lor așteptând ca acele ceasornicului să bată ora 7.00. Doar atunci va putea începe pregătirile pentru evenimentul pe care l-a așteptat de mult timp.

În camera sărăcăcioasă, fără țoale pe jos și îmbibată cu un iz puternic de ceapă, se aude oftatul lui Ionel. Oare cum va fi acest 1 septembrie, despre care și mic, și mare vorbesc cu atâta înverșunare în ultimele zile ale verii, se întreabă el. Astăzi este pentru prima dată când va afla. Merge în clasa I.

Se uită întruna la ceas. A învățat să numere până la o sută, dar cifra 20 îi e mult mai dragă. În sfârșit, are dreptul să înceapă găteala. Natalia Perju, mama sa, îi aduce pantalonii pe care a dat „un pumn de bani”.

„Am primit un ajutor pentru 1 septembrie de la primărie - 350 de lei, dar nu am putut să cumpăr decât o pereche de pantaloni și niște caiete. Jachețica și cămășa mi-au dat-o niște vecini pentru care a trebuit să muncesc câteva zile pe deal”, spune femeia rușinată, pentru că în această zi copilul ei ar trebui poate să aibă un costum nou, o geantă nouă, papuci noi.

Cât despre celelalte rechizite școlare pe care trebuie să le aibă băiatul în ghiozdan, mama sa nu a găsit bani. Așa că Ionel va fi unicul copil din clasă care va umbla doar cu Abecedarul până se găsește suma de 350 de lei. Dar băiatului nu-i pasă acum de sărăcia care s-a oploșit în casa lor, ci de cămașă. Ia-o de unde nu-i! Toți o caută - și mama, și sora mai mare, Alexa, dar... ioc!

Speriat că acest incident neprăvăzut ar putea să-i dea peste cap sărbătoarea, se așază buimăcit pe pat plesnindu-se cu palma peste cap. Într-un morman de haine, se ivește o mânecă albă-cenușie. „Iat-o!”, sare în sus de bucurie băiatul. Natalia o scutură, îl netezește pe cap și spune: „Lasă, Ionel, că te îmbracă mama frumos și o să fii și tu în rând cu ceilalți copii”.



Cât timp femeia calcă acea cămașă, Ionel își spală picioarele, fața, își periază atent pantofii purtați anterior de altcineva. Se îmbracă și așteaptă cuminte când și restul familiei va fi gata. Peste câteva clipe, cu un buchet de flori mai mare decât el, iese pe poartă. Trebuie să meargă până în satul vecin, Botnărești, cale de vreo 2 km, așa că aproape aleargă pe drum, în timp ce repetă poezia. E prima lui zi de școală.

În curtea școlii, elevii clasei a IX-a dichisesc intrarea în instituție. Unii leagă baloane colorate, alții aranjează aparatajul și verifică dacă imnul de stat va răsuna limpede din boxe. Îmbrăcați cu fustițe sau pantaloni negri și cămăși albe, picii, alături de mamele lor, se uită țintă la absolvenți.

Nu toți elevii mai mari au reușit să-și cumpere haine noi, așa că au ales treningul din anul trecut sau o pereche de blugi și un maiou. Totuși, răsar și pantofi sau bluze noi, fuste până la genunchi.

Chiar de cuvintele „laptop” și „smartphone” le sunt cunoscute elevilor din Botnărești, nimeni nu se laudă că deține așa ceva. Își povestesc doar cum au petrecut vacanța și își spun că, de azi, nu vor mai dormi până la amiază. „Pe mine nareadul (ținuta - n.r.) mă costă 400 de lei, da' Tanea a dat doar pe blugi suma asta. Mare scofală. Ei, încălțămintea e de anul trecut și mai am vreo două bluze. Costum sportiv (trening - n.r.) nu am, dar o scot la capăt anul acesta”, se destăinuiește o elevă unei colege.

Printre oaspeții de la sărbătoare au fost primarul, Victor Gori, polițistul de sector și preotul satului. După careul solemn, în care câțiva elevi au mărșăluit cu drapelul R. Moldova câteva cercuri, iar boboceii au recitat poezii, a fost dat startul anului școlar. Cei mai încântați au fost picii, care, imediat ce au ajuns în clasă, au început să răsfoiască Abecedarul înmânat de directoarea școlii, Elisaveta Plămădeală.

„Pentru mine, 1 septembrie e o bucurie. Se începe un nou an de studiu, în care domnește o atmosferă plăcută. Când privesc la micuți, îmi aduc aminte că am fost și noi ca și ei”, declară directoarea, care ne asigură că instituția nu duce lipsă de profesori, iar colectivul e unul tânăr.

Elevii clasei a IX-a nu au prea avut emoții în această zi. Unicele sentimente care îi încearcă sunt cele legate de examene. „Am puține emoții, mai tare mă îngrijorez cum voi da examenele. Din ce în ce e mai strict. Mai ales la Bacalaureat. Copiatul deja nu te mai ajută. Am așteptat această zi mai tare să-mi revăd colegii”, ne zice elevul clasei a IX-a Daniel Mișanovschi, care recunoaște că, dacă nu ai învățat în toți anii de școală, nu ai cum să obții un document.

Astăzi, Ionel, ca și ceilalți 111 elevi ai gimnaziului de la Botnărești, este școlar cu acte în regulă. Amețit de emoție, Ionel a putut aprecia prima lui zi de școală cu un singur cuvânt: „Bine”.