Reactivarea Mitropoliei Basarabiei, simpozion și acorduri de colaborare: Biserica Ortodoxă Română de aici îndeplinește nu doar un rol eminamente spiritual, ci mai mult decât atât: unul cu adevărat strategic

Un simpozion amplu pe tema „Mitropoliei Basarabiei – istoric, prezent și perspective” a avut loc joi, 23 martie, în Sala Azurie a Academiei de Științe a Republicii Moldova, sub egida Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române și a academiilor naționale de la București și Chișinău.

Comunicările susținute în cadrul evenimentelor au fost însoțite de semnarea a două Protocoale de cooperare. Pe de o parte, unul între Mitropolia Basarabiei și Academia de Științe a Moldovei, și altul, pe de altă parte, între aceeași Mitropolie a Basarabiei și Academia Română prin intermediul Institutului său de Științe Politice și Relații Internaționale. Alți parteneri care au contribuit la organizarea cu succes a evenimentului au fost Agenția Națională a Arhivelor din Republica Moldova, Muzeul Național de Istorie de la Chișinău și Universitatea de Stat din Moldova, prin Institutul său de Istorie.

Deschiderea au făcut-o acad. Ion Tighineanu, președinte al Academiei de Științe a Moldovei, prof. Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române și, desigur, un cuvânt ziditor cu binecuvântare a ținut și Î.P.S Petru, Mitropolit al Basarabiei, Arhiepiscop al Chișinăului și Exarh al Plaiurilor. Din partea Ambasadei României la Chișinău un cuvânt de salut și de caldă apreciere l-a adresat ministrul consilier Valeriu Stoica.

În cuvântul său de deschidere, profesorul Dan Dungaciu a exprimat dorința tuturor celor prezenți, mulți la număr, ca și a credincioșilor ortodocși din Basarabia de a primi la Chișinău vizita Î.P.S. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – păstorul spiritual al românilor drept-credincioși din dreapta și din stânga Prutului. Vremurile pentru o astfel de vizită pastorală sunt cele potrivite și sunt mari șanse ca aceasta să aibă loc într-un viitor nu îndepărtat.

Apoi, domnul profesor a arătat că ceea ce clasa politică din Republica Moldova încă nu a fost în stare să facă, a făcut-o încă din 14 septembrie 1992 Mitropolia Ortodoxă a Basarabiei, adică Unirea cea de dinainte de reUnire. Deși, încă nu e timpul pierdut ca politicienii de pe malul Bâcului să-și vină în fire și să urmărească interesul național și dezideratele poporului român din care și ei fac parte. (Și, fiindcă tot veni vorba de politicienii care muncesc zi și noapte pentru propășirea poporului: dintre toți șefii de partide din R.M., care mai de care mai proeuropeni, proromâni sau pro-credință, am observat în sală o singură prezență notabilă din zona politicului moldav: Igor Munteanu, președinte al Coaliției pentru Unitate și Bunăstare (CUB). Ceea ce, deși nu a fost o întrunire politică, cu atât mai puțin partinică, spune multe despre cine ce este cu adevărat și în ce idealuri crede într-adevăr!)

În total, au susținut comunicări și referate științifice nu mai puțin de 20 de participanți - clerici și mireni, foști membri ai Parlamentului de la Chișinău sau actuali deputați ai Parlamentului de la București, membri ai Academiei, consilieri, profesori universitari, cercetători. Cu toții au ținut să puncteze ceea ce s-a dovedit a rămâne esențial și edificator în drumul Bisericii Ortodoxe din Basarabia spre luminarea, deopotrivă culturală și spirituală, a neamului românesc. Deși fiecare dintre comunicări ar merita cel puțin câte un colofon, trebuie totuși să amintim un referat deosebit, al lui Ion Varta – istoric, cercetător științific și fost deputat, pe tema personalității unui corifeu al preoțimii basarabene: „Alexandru Baltagă – Luceafăr al Bisericii românești din Basarabia și patriarh al preoților basarabeni”. Acest preot martir, deputat în Sfatul Țării din 1918, votant al Unirii, a fost arestat și torturat de către rușii bolșevici, murind ca martir în Kazan, la 7 august 1941. La propunerea Mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Română îl va canoniza pe bunul părinte basarabean în 2025.

De multe ori, spațiul și timpul nu sunt darnice, de aceea nu este cu putință de a exprima trăirile și emoțiile degajate de-a lungul întregii zile, nici de a descrie fiecare lucrare prezentată. Deși toate împreună și fiecare în parte își au un merit incontestabil, demult fiind necesare astfel de manifestări. Totuși, vom apela la o comunicare de o ținută academică incontestabilă și care, în multe feluri, o putem considera ca un potrivit rezumat al gândurilor și nădejdilor expuse de personalitățile prezente – spre cinstea lor – astăzi, la Academie. Este vorba despre comunicarea profesorui Dan Dungaciu de la Academia Română, Geopolitica Ortodoxiei, Mitropolia Basarabiei și sindromul „prea multă Românie”.

Domnul profesor a pornit în expunerea sa de la două viziuni, opuse, ale anilor ’90: Cea a lui Francis Fukuyama, cu a sa carte de căpătâi Sfârșitul istoriei și ultimul om (1991), respectiv Samuel P. Huntington, autorul nu mai puțin cunoscutei Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale (1993). Fukuyama a evaluat greșit consecințele prăbușirii sistemului comunist mondial, în sensul că dacă lumea occidentală va „exporta” democrație, economie liberă și prosperitate în celelalte zone de cultură și civilizație, atunci acestea din urmă, încet dar sigur, se vor „domestici” și vor deveni aidoma societăților din Vest. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat – lucru devenit clar încă din 2001... În ceea ce-l privește pe Huntington, și acesta face o judecată de valoare greșită, de altminteri tipică gândirii occidentale: anume cea legată de civilizația răsăriteană ortodoxă. Care, potrivit lui, ar avea un centru unic de comandă și decizie și anume (la) Moscova. Cumva în oglindă cu organizarea catolicismului roman. Ceea ce denotă și o vinovată superficialitate. Această eroare cu notă religioasă își are echivalentul laic în celebra întrebare obsesivă a lui Henry Kissinger: „Eu când vreau să vorbesc cu Europa, pe cine sun?”. La considerațiile de mai sus trebuie adăugată și analiza politologului francez (de origine cehă) Gilles Kepel, care în a sa Dumnezeu își ia revanșa. Creștini, evrei și musulmani recuceresc lumea (1991) analizează din perspectiva sociologiei religiilor revirimentul credinței în lumea post-comunistă și nu numai.

Plecând de la aceste trei perspective diferite, domnul Dungaciu se apropie de rostul și rolul ortodoxiei românești într-o zonă cumva de graniță, cu multe interferențe cultural-spirituale, cum este Basarabia. Biserica Ortodoxă Română de aici, prin Mitropolia Basarabiei, îndeplinește în acest spațiu nu doar un rol – firesc – eminamente spiritual, ci mai mult decât atât: unul cu adevărat strategic. O funcție fundamentală a ortodoxiei românești este de a arăta că creștinismul ortodox poate fi, în același timp, deplin european. Mitropolia Basarabiei demonstrează în fiecare clipă a existenței sale, prin tot ceea ce face, că poți să fii și ortodox, și european, și proatlantist, și proromân, și asta fără nicio contradicție. Asta este ceea ce pe tărâm geopolitic biserica basarabeană, și doar ea, poate face. Și acest aspect o îmbogățește cu valențe și valori pe care pravoslavnicia rusă din R.M. nu le are. Faptul că Biserica Ortodoxă Română dintre Prut și Nistru este o biserică proeuropeană, proatlantică, prooccidentală – în sensul larg, cultural al termenilor – este un adevăr ce trebuie înțeles și aflat de către toți, a subliniat domnul Dungaciu.

Și o constatare foarte interesantă: mai toate guvernele declarat proeuropene, care în 32 de ani de existență a R.M. s-au succedat la cârma republicii, au avut două trăsături esențiale care le-au trădat adevăratul pedigree: aproape toate (și-)au îndepărtat cât au putut Mitropolia Basarabiei (în schimbul obedienței arătate față de structura Patriarhiei Moscovei de aici) și au solicitat obsedant României semnarea unui Tratat de Frontieră (slavă Domnului că niciun politician de la București nu a mers la o așa trădare!). Există o singură excepție – deși sperăm să nu rămână excepție: actualul Guvern al Republicii Moldova. Pașii sunt încă timizi, dar sunt!

În încheiere, profesorul Dungaciu a concluzionat cu temei că Mitropolia Basarabiei este extrem de importantă prin potențialul enorm pe care îl are și prin rolul primordial pe care îl poate juca și pe mai departe, întru devenirea spirituală și națională a poporului român și a limbii române de aici, atât de greu încercate de străini. Pentru acestea și din cauza asta, Mitropolia Basarabiei trebuie ajutată masiv. Atât de către România, cât și de către românii basarabeni din ceea ce este azi, încă, „Republica Moldova”. Este ceea ce face, deja de mult timp, Biserica Ortodoxă Română.