RĂZBOI // 28 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus, în care Rusia și-a recunoscut calitatea de AGRESOR în războiul de pe Nistru

Pe 21 iulie se împlinesc 28 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus din 1992 de încetare a focului de la Nistru. Documentul, denumit oficial „Convenția cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a R. Moldova”, a fost semnat la Moscova de președinții Boris Elțin și Mircea Snegur. Prin semnarea acestui document, Federația Rusă de fapt și-a recunoscut calitatea de agresor în războiul din 1992.

Acordul prevedea încetarea imediată a focului, crearea unei zone de securitate, constituirea unor forțe de menținere a păcii din militari ruși, moldoveni și ai regiunii separatiste transnistrene. După semnarea acestui acord, o parte din teritoriul R. Moldova a rămas sub controlul regimului ilegal de la Tiraspol.

Acordul moldo-rus de încetare a focului semnat pe 21 iulie 1992 este unul dezavantajos pentru R. Moldova și unicul caz în lume când formatul pacificator din zona de securitate este constituit din reprezentanții părții antrenate în acțiunile de luptă, susține Valeriu Cerba, doctor în drept, participant la Războiul moldo-rus din 1992, Cavaler al Ordinului „Ștefan cel Mare”, deținător al Medaliei „Pentru Vitejie”, autorul cărții „Adevărul despre agresiunea rusă în Transnistria”.

„Acordul din 92 este dezavantajos pentru noi. Conducerea R. Moldova a obținut atunci doar încetarea imediată a focului, în rest, ulterior Moscova ne-a atras într-o capcană. Conform Acordului, în zona de securitate, fiecare parte trebuia să aibă câte 100 de reprezentanți. Ei au încălcat grav acordul și în zona de securitate acum separatiștii au mai mult de trei mii de persoane înarmate, au trei brigăzi motorizate de infanterie, tehnică grea etc. 15 posturi care trebuie să funcționeze legal conform prevederilor CUC, ei au vreo 40 de posturi constituite ilegal. Au creat posturi terminale cu toate atributele lor - poliție de migrație, grăniceri, absolut tot pentru a trage o linie administrativă”, denunță participantul la războiul moldo-rus din 1992.

Totodată, Valeriu Cerba subliniază că „Moscova a făcut tot posibilul pentru a conserva diferendul transnistrean și a ignora absolut toatele angajamentele internaționale pe care și le-a asumat privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova. Marea noastră problemă este că timp de trei decenii Chișinăul nu are o strategie coerentă privind retragerea Armatei a 14-a. Politicienii noștri n-au avut curajul de la bun început să vorbească despre agresiunea rusă în R. Moldova. Noi ne bâlbâim de 30 de ani, vedem această țopăială neînțeleasă. Actualmente separatiștii au aceeași poziție cu Federația Rusă atât în cadrul tratativelor politice în formatul 5+2 cât și în CUC.

Este unicul caz în lume când formatul pacificator din zona de securitate este constituit din reprezentanții părții antrenate în acțiunile de luptă. Este un format ilegal. Este ieșit din comun că, eu am demonstrat în cartea mea făcând analiza juridică a Acordului din 1992, că într-o noapte, acei care au inițiat acest război sângeros, adică partea rusă, practic din stat agresor și-a consolidat poziția în procesul de negocieri obținând calitatea trilaterală de pacificator, mediator și garant”.

Valeriu Cerba susține că problema transnistreană este principalul obstacol în dezvoltarea R. Moldova, iar situația de sărăcie și instabilitate este direct influențată de factorul rusesc, de aproape trei decenii: „De fapt, sărăcia pornește de aici, că Kremlinul păstrează această gaură neagră a Europei și de aceea, statul nostru, conducerea n-a fost în stare să asigure o bunăstare și un trai decent cetățenilor din R. Moldova. În viziunea mea, nesoluționarea diferendului transnistrean este un element de bază, un factor determinant al sărăciei noastre și un factor stagnant în calea noastră spre uniunea europeană”, informează radiochisinau.md.