„Războaiele roșu vs albastru” dintre școli, panică mai mult între părinți decât între elevi pe rețelele sociale

Vineri, 27 februarie, ar fi trebuit să fie o zi obișnuită în liceele din Southwark și Croydon, în sudul Londrei. În schimb, în jurul orei 15.00, când orele s-au încheiat, zeci de profesori s-au poziționat pe străzile din jurul școlilor, urmărind drumul elevilor spre casă.

În unele locuri, detențiile de după ore au fost anulate pentru ca elevii să plece cât mai devreme. În zonele vizate au fost prezenți și polițiști, care aveau la dispoziție ordine de dispersare pentru a putea împrăștia orice grup de tineri adunați într-un anumit perimetru.

Totul a pornit de la îngrijorarea provocată de o serie de postări pe rețelele sociale, care chemau la „războaie roșu vs albastru” între școli din oraș. Afișele au început să încurajeze confruntări între elevi în capitală și par să fi circulat inițial pe TikTok și Snapchat. Versiuni imitate au apărut apoi și pentru școli din Bristol, Cardiff și West Midlands. Posterele – jumătate roșii, jumătate albastre – includ adesea imagini cu persoane în balaclave, arme și liste cu diferite nume de școli, împărțite de o parte și de alta. Teoretic, luptele ar fi trebuit să aibă loc în sudul Londrei în aceeași după-amiază, ceea ce explică mobilizarea profesorilor și a poliției.

Doar că luptele nu au mai avut loc. Iar poliția metropolitană afirmă că nu a fost raportat niciun incident violent legat direct de aceste afișe.

La prima vedere, episodul pare încă un exemplu al influenței uriașe pe care o pot avea rețelele sociale asupra tinerilor. Dar este posibil să fi fost vorba de altceva?

Analizând unele dintre postările inițiale și discutând cu persoane din interiorul companiilor de social media, reiese că reacția tinerilor, la început, a fost mai degrabă modestă. Interesul real a explodat abia după ce imaginile au început să circule intens pe grupurile de WhatsApp ale părinților.

În secțiunile de comentarii la afișele devenite virale apar adolescenți care glumesc pe seama „taberei” din care fac parte și spun că au aflat de postări doar pentru că părinții lor le-au distribuit în grupurile de discuții.

Snap a eliminat un număr redus de postări pentru încălcarea regulilor comunității, iar TikTok arată că au existat foarte puține căutări pentru „School Wars” până când subiectul a început să fie intens discutat de părinți și preluat mai larg.

„Trebuie să luăm în serios astfel de chestiuni atunci când părinții și copiii le iau în serios – chiar dacă cei care au pornit totul nu erau atât de serioși”, spune, sub protecția anonimatului, un detectiv.

„Mi s-a părut fascinant de urmărit reacția exagerată din viața reală.”

Se poate vorbi, așadar, despre un așa-numit trend-fantomă, în care frica ajunge să amplifice efectele reale mai mult decât să le limiteze? Și ce ne spune acest caz despre diferența dintre felul în care copiii și părinții trăiesc experiența rețelelor sociale?

Primele afișe „school wars” au apărut la mijlocul lunii februarie, postate de conturi din estul și sudul Londrei. Școlile menționate erau din Hackney și Croydon și erau chemate să își trimită elevii, în anumite zile și locuri, la bătaie.

Originea exactă a postărilor este neclară. Mai multe conturi de TikTok, urmărite ulterior, susțin însă că acestea au fost create de adolescenți sau tineri din zonele respective, bazându-se pe stilul imaginilor și pe școlile nominalizate.

„Copiii ăștia mici cred că e cool să creeze un război de bandă ‘og’ [original gangster], albastru vs roșu”, spune un cont de gaming numit Panos.

Afișele exploatează un trend mai larg de tip „red vs blue”, în care utilizatorii postează clipuri și îi îndeamnă pe alții să aleagă „tabăra roșie” sau „tabăra albastră” în diferite contexte: între două telefoane, două personaje, două opțiuni, una etichetată roșu și cealaltă albastru.

„Nu sunt sigur de unde au pornit – eu le-am văzut pe Snapchat, unde tot ce e postat dispare după 24 de ore…”, povestește un alt gamer din Bristol.

Posterelor par să le fi fost aplicate instrumente de inteligență artificială, ceea ce le face să arate destul de bine și profesional. Totodată, devine mai greu de urmărit sursa lor reală, mai ales că unele conturi suspectate că stăteau în spatele trendului au fost apoi blocate.

Sander Van Der Linden, profesor de psihologie socială la Universitatea din Cambridge, susține că postările sunt concepute deliberat pentru a provoca o reacție.

„Cred că este important ca părinții, profesorii și elevii să înțeleagă că psihologia de tip grupul nostru vs grupul lor [mentalitatea noi contra ei] este adesea exploatată de algoritmii rețelelor sociale pentru a genera diviziune”, explică el.

Echipa sa a publicat în 2021, în revista Academiei Naționale de Științe, un studiu în care au analizat milioane de postări pe diverse platforme. Studiul arată că viralitatea și interacțiunile sunt cel mai puternic prezise de gradul de denigrare a „celuilalt grup”, sau de „dunking” la adresa taberei opuse.

„Fiecare cuvânt suplimentar referitor la ‘cealaltă parte’ crește cu 67% șansele ca o postare să fie redistribuită. Noi numim asta ‘stimulentele perverse ale rețelelor sociale’. Cred că această campanie roșu vs albastru este un exemplu foarte clar.”

Poliția metropolitană a arestat între timp un adolescent de 15 ani și un bărbat de peste 20 de ani în estul Londrei, în legătură cu acest trend, însă nu a putut confirma că ar avea legătură directă cu afișele originale.

Cei doi au fost reținuți „sub suspiciunea de încurajare sau asistare a comiterii unei infracțiuni” și „au fost eliberați pe cauțiune, în așteptarea continuării cercetărilor”.

Purtătorii de cuvânt au declarat că „ofițerii locali continuă să lucreze alături de autoritățile locale, directorii de școli și părinți, iar acest răspuns ferm și coordonat a fost esențial pentru protejarea tinerilor în ultima săptămână”. Autoritățile au confirmat că nici până luni nu au existat rapoarte de violență.

Detectivul anonim spune că au aflat de trend cu câteva săptămâni înainte de ziua anunțată și că au deliberat cu grijă care ar fi cel mai potrivit mod de intervenție.

„Odată ce informația ajunge la profesori și este transmisă autorităților locale, trebuie să acționăm. Ar fi îngrozitor să apară brusc 100 de copii înarmați cu cuțite într-un singur loc, și astfel de lucruri s-au mai întâmplat.”

Marc Burrows, expert în siguranță și încredere online, fost angajat la Twitter, spune că semnificația acestor postări este greu de înțeles pentru cei din afara culturii digitale în care s-au format.

„Fascinant la ceva de tipul red vs blue sunt straturile și straturile de ‘lore’, de mitologie internă, care fac fenomenul complet impenetrabil pentru oricine nu înoată în același bazin din care a ieșit acest trend”, explică el.

„Toate referințele de bandă, sistemele de puncte, afișele generate cu AI – toate sunt naturale și clare pentru generația din care au apărut, dar foarte ușor de interpretat greșit din afară. Așa funcționează cultura internetului. Aceste lucruri își creează propria logică, propria mitologie și nu sunt făcute să fie înțelese de părinți, polițiști sau jurnaliști, ci reprezintă o comunitate care vorbește cu ea însăși în propriul limbaj.”

Când unii părinți au descoperit postările „red vs blue”, le-au trimis rapid pe grupurile de WhatsApp și Facebook dedicate părinților, iar școlile au fost imediat alertate.

Astfel, unii elevi de gimnaziu și liceu au ajuns să afle de campanie abia după ce părinții le-au arătat ce circulă online.

Printre aceștia sunt și copiii lui Abi Lewis, din sudul Londrei, mama a doi băieți de 11 și 15 ani.

„Am văzut prima dată postarea cu ‘school wars’ pe grupul de WhatsApp al părinților din clasa a șaptea a fiului meu. Mulți părinți întrebau dacă cineva mai auzise ceva și exista destulă îngrijorare”, povestește ea.

„Copiii, în acel moment, nu auziseră nimic. Au aflat de fapt câteva zile mai târziu. Atunci deja polițiștii stăteau în fiecare zi în fața școlii. A avut loc și o adunare dedicată siguranței, în care s-a discutat subiectul.”

Abi spune că, din ce știe, „nu au existat lupte reale și totul a fost ceva inventat pe rețelele sociale”, iar copiii au aflat de campanie „după ce adulții deja erau la curent.”

Potrivit detectivului, odată ce profesorii s-au implicat, presiunea asupra poliției a crescut considerabil, mai ales că unii părinți, speriați, au început să își țină copiii acasă.

„Unul dintre lucrurile pe care le predăm tot mai des este un concept numit ‘ignorare critică’, care va deveni tot mai important în fața ‘balastului’ generat de AI, când uneori e mai bine să ignori pur și simplu conținutul de slabă calitate”, explică dr. Van Der Linden.

El subliniază că este nevoie să educăm adolescenții, părinții și profesorii despre modul în care algoritmii și platformele pot exploata biasurile psihologice pentru a semăna dezbinare și a incita la violență.

Una dintre soluțiile propuse de profesor este crearea unor fluxuri interne simulate de social media, prin care să li se arate adolescenților, într-un cadru controlat și sigur, pericolele manipulării online. Astfel, crede el, atât copiii cât și părinții ar deveni „mai rezistenți atunci când se confruntă cu astfel de situații în viața reală”.

Trendul „school wars” pare aproape un fenomen-fantomă: un caz în care reacția a ajuns să eclipseze efectul real pe care îl avea trendul în mediul online.

Au existat însă și trenduri complet inventate.

În 2019 a circulat „Momo Challenge”. Povestea susținea că un personaj cu ochi bulbucați ar „sparge” conturile de WhatsApp și le-ar da copiilor sarcini periculoase, inclusiv de a-și face rău. Unele școli au avertizat părinții în legătură cu „Momo Challenge”, iar imaginea înfricoșătoare a personajului a fost răspândită și mai mult din cauza panicii. Poliția a precizat la acel moment că nu existau rapoarte de autovătămare legate de acest fenomen, nici înainte, nici după valul de știri.

Reacția părinților și a școlilor, precum și amplul ecou în mass‑media, au ajuns de fapt să contribuie la circulația imaginii înspăimântătoare, alimentând temerile în loc să le reducă.

„Lucram la Twitter în perioada Momo Challenge și a trebuit să le explic unor oameni convinși că există un monstru în clipurile YouTube ale copiilor, care le spune să se rănească. Nu era. A fost o panică construită în jurul unei sculpturi înfricoșătoare care nu avea legătură cu nimic altceva”, își amintește Marc Burrows.

„Dar, din cauza media care adoră poveștile de tip clickbait, chiar și atunci când nu înțeleg fenomenul, panica a devenit ea însăși reală. Părinții erau îngroziți, școlile trimiteau scrisori acasă, au apărut materiale alarmiste și, dintr-o dată, ceva făcut ‘pentru amuzament’ ajunge în buletinele de știri.”

Site-ul de fact-checking Snopes a sugerat, la acel moment, că povestea era „mult mai mult hype sau farsă decât realitate”.

„Subiectul a generat zvonuri care, prin ele însele, pot reprezenta un motiv de îngrijorare pentru copii”, nota David Mikkelson, fondator și CEO Snopes.

Organizația caritabilă Samaritans a anunțat că „nu are cunoștință de nicio dovadă verificată în această țară sau în afară” care să lege ‘meme’-ul Momo de autovătămare, iar organizația de protecție a copiilor NSPCC a declarat că a primit, atunci, mai multe solicitări din partea presei decât din partea părinților.

Mai recent, au apărut acuzații că un trend viral de pe TikTok i-a determinat pe copii să ia supradoze de paracetamol. Jurnaliști și cercetători au încercat să găsească dovezi că ar fi fost un fenomen răspândit, iar TikTok a declarat la acea dată că nu vede semne ale unei astfel de tendințe.

Totuși, aceste trenduri-fantomă pot înspăimânta, mai ales pentru că, în cazuri rare, unele au consecințe reale. Două fete din SUA au spus că au încercat să ucidă o altă fată pentru că un personaj online numit Slender Man le-ar fi spus asta. Alți copii au suferit răni grave participând la așa-numitul „Benadryl challenge”.

În august 2023 a circulat pe TikTok și Snapchat un afiș – similar într-o oarecare măsură cu School Wars – care chema la dezordine și jafuri pe Oxford Street. Un reporter a mers acolo și a văzut cum acest apel a atras mulțimi reale și haos, poliția făcând mai multe arestări.

Trendul de acum se află undeva la mijloc: nu a avut un mare impact inițial și nu părea atât de serios. Apoi panica a agravat situația – un pseudo-trend-fantomă, probabil.

În povestea „school wars”, unii copii au fost confuzi sau speriați, iar în anumite zone ar fi putut avea loc mici confruntări motivate de postări. Alți elevi au ajuns să creadă însă că au existat lupte organizate pe scară largă sau chiar că au murit oameni – pentru asta nu există nicio dovadă.

În comentarii, însă, mulți tineri par să considere totul amuzant. Unii au mers și mai departe, sugerând că trendul a fost inventat de adulți sau chiar de guvern, ca pretext pentru a interzice rețelele sociale minorilor sub 16 ani.

Nu este de mirare că tinerii și părinții trăiesc lumea online în moduri atât de diferite.

Este posibil ca abordarea „mai bine prevenim decât să regretăm” – cu polițiști și profesori pe străzi – să fi alimentat teama. Profesorul Van Der Linden apără însă rapiditatea reacției.

„Cred că un răspuns atât de prompt a fost benefic. E posibil ca ‘campania’ să nu fi căpătat oricum prea multă amploare tocmai pentru că impactul ei a fost atenuat de reacția rapidă a școlilor și poliției.”

Reprezentanții Snap spun că regulile lor „interzic chiar și sprijinul ambiguu sau aprobarea tacită a violenței. Depunem eforturi pentru a îndepărta un astfel de conținut”.

Potrivit unui purtător de cuvânt TikTok, compania „tratează astfel de situații cu maximă seriozitate și a mobilizat o echipă specială de răspuns la risc, a eliminat conținutul, a blocat rezultatele la căutări și a comunicat cu Poliția Metropolitană”.

Specialiști din sectorul tech afirmă că o moderare mai proactivă ar putea opri astfel de postări din fașă sau cel puțin le-ar împiedica să ajungă la un nivel care generează panică. Ei susțin că ar ajuta dacă algoritmii nu ar promova activ asemenea conținut, dacă imaginile cu arme ar fi detectate automat și șterse și dacă ar exista mai mulți moderatori umani care să analizeze contextul.

Profesorul Van Der Linden îi sfătuiește pe părinții de adolescenți să discute deschis cu copiii despre ce le apare efectiv în feed. Asta înseamnă să le explice „stimulentele și motivațiile” celor care postează conținut menit să „polarizeze școlile și comunitățile”. De asemenea, îi încurajează pe părinți să fie atenți atunci când „redirecționează postări” și să nu amplifice involuntar răspândirea lor.

După cum observă Marc Burrows: „Odată ce un meme iese dintr-un video de TikTok și ajunge în lumea fizică, e ca Margot Robbie în filmul Barbie, când intră pentru prima dată în lumea reală – complet scos din context, încercând să funcționeze după un set de reguli complet diferite, care nu se mai aplică.”

El descrie fenomenul red vs blue ca fiind similar, dar mult mai puțin distractiv, având în vedere miza. „Ajungi într-un spațiu bizar în care reacția la fenomen devine fenomenul în sine, iar meme-ul original rămâne undeva în fundal, lipsit de sens pentru oricine altcineva în afară de cei care l-au creat.”