Procurorii și gândacii de colorado

Trustia, elegii politikoase

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă cutremur, mă înspăimânt văzând cum s-au dezlănțuit procurorii deneatici și diicotici de peste Prut, în ondulatul și încrețitul spațiu al patriei noastre transhumante. S-a ajuns prea departe. Le-am iertat arestarea bucolicului, piosului Becali, glucidului, ciocolaticului, sârguinciosului Năstase, solzosului, reptilicului Voiculescu și chiar a abulicului, gingașului frate al lui Băsescu. Justiția ca și arta sunt niște balauri care se hrănesc cu destine umane. Dar când s-au apucat de capul poșetatei Elena Udrea, preferata mea blondă, wuttonică, când l-au săltat pe cumnatul turavuricului pionier-premier Victor Ponta, am înțeles că procurorii români nu au niciun Dumnezeu sau viceversa. Și, dacă trec Putul, fac prăpăd în republicuța noastră molotovenească, ne decimează toată elita postnomenclaturistă încă plăpândă, toată crema încă răruță ca laptele degresat.

De aceea, salut poziția fermă a democraților de a nu admite niciun procuror din afară și nicio independență a procurorilor locali. E prea devreme. Aceasta ar amenința și ar distruge statalitatea noastră șubredă, ca invazia gândacilor de colorado pe un câmp de cartofi.

Al vostru laoocon, talaptalap, euforbial, Ion Buraga