Primar de București cu moșie la Dondușeni

Important 09.06.2013 09:15 9468

Boierul // Un fost primar de București și-a construit în urmă cu o sută de ani un conac în s. Rediul Mare, r-nul Dondușeni

Mariana Rață

Conacul generalului român Victor Dombrovski este o adevărată mândrie pentru locuitorii satului Rediul Mare, raionul Dondușeni. „Dar știți că boierul a fost primar de București?”, încearcă să te captiveze din primele fraze locuitorii satului. Deși puțini dintre cei care l-au cunoscut personal pe general au mai rămas în viață, copiii și nepoții acestora au doar cuvinte de laudă la adresa boierului care i-a luat la lucru pe mai mulți săteni, le-a construit școală în sat, iar pe timpul deportărilor i-a salvat și de Siberia.

Parc de peste o sută de ani

„Sunt la boier”, îi răspunde scurt la telefon soției Victor Melnic care de vreo zece ani lucrează paznic la conacul generalului Dombrovski și care s-a oferit să ne fie ghid pe moșia celui care, cu șapte decenii în urmă, a deținut două mandate de primar general al Bucureștiului.

Nici nea Victor și nici alți locuitori din sat nu știu cum a ajuns generalul în satul lor. Parcul de pe moșie, care se întinde pe o suprafață de zece hectare și despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai prețioase din republică, este acolo de când se țin minte.

„Aici sunt multe specii de copaci rari pe care moșierul i-a adus din țări îndepărtate. Au peste o sută de ani”, ne-a explică Tamara Postan, o fostă profesoară din sat. Femeia ne atrage atenția că în parc sunt mai multe alei și toate acestea duc la câte o ușă a conacului situat în centru. „Parcă ar fi o floare”, ne explică ea.

Sluțit de sovietici

Și dacă trecerea anilor le-a priit copacilor, asupra conacului a acționat cu o forță distructivă. Cottage-ul englezesc cu două nivele care mai păstrează încă spiritul de epocă pe din afară a fost sluțit pe dinăuntru de sovieticii care, în stilul lor caracteristic, au deschis aici, după ce Dombrovski și familia sa au părăsit moșia, un spital de tuberculoză. Pereții înalți de cinci metri au fost acoperiți până aproape la jumătate cu teracotă ieftină. Ornamentele de pe uriașele uși de stejar au fost ascunse sub straturi groase de vopsea care acum se jupoaie. Cel mai mult a avut de suferit sufrageria conacului. Podul sub formă de cupolă s-a dărâmat, iar căminul în jurul căruia acum o sută de ani se adunau cei mai de seamă oameni ai vremii astăzi nu mai e decât un kitsch cu straie de teracotă în care a fost „împodobit” pe timpul sovieticilor. De altfel, perioada în care conacul a fost transformat în spital le trezește doar amintiri neplăcute locuitorilor din Rediul Mare.

I-a salvat de deportări

„Din cauza institutului lor de tuberculoză, acum locul e lăsat în paragină. Noi am luptat ca să se deschidă ceva aici după ce s-a închis spitalul, vreun sanatoriu sau vreo tabără de odihnă pentru copii, dar ne-au spus că trebuie să treacă mai întâi 25 de ani ca să dispară focarul de infecție. Într-un timp, la noi în sat mulți oameni s-au îmbolnăvit de tuberculoză și din cauza asta au închis spitalul”, spune Lucia Dragalina, o locuitoare a satului. Paznicul conacului afirmă însă că lucrează aici de zece ani și este sănătos tun.

Cu mulți ani în urmă, bunicul lui a fost administrator la moșia generalului Dombrovski. „Țin minte că îmi povestea că a fost un om tare bun și corect. Îi ajuta pe săraci, iar când au început deportările mulți oameni de la noi din sat care lucrau la boier au fugit la moșia lui din România și s-au refugiat. I-a primit pe toți. Bunicul meu nu a reușit să fugă și a fost întemnițat. La scurt timp după ce l-au eliberat, a murit”, își amintește nea Victor.

A adus tehnologiile timpului în sat

Moș Petru Cibotaru a avut norocul să îl prindă pe generalul Dombrovski. Bătrânul, care astăzi are 87 de ani, ne povestește că boierul era înalt și zdravăn.

„Când venea la moșie, era întâmpinat cu fanfară încă de la marginea satului. Aveam un taraf de țigani în sat care cântau și la balurile date de general. Veneau cu bucurie să îl întâmpine, pentru că era generos. Toată școala ne aliniam la marginea satului să-l întâlnim pe boier. Venea aproape tot satul, pentru că generalul mai împărțea bani și la săteni. În ziua și noaptea de după venirea boierului era mare beție în sat”, își amintește cu drag bătrânul.

O altă amintire care îi aduce zâmbetul pe buze este cea legată de avionul moșierului.

„Noi pentru prima dată am văzut mașină și avion la boier. Țin minte când a venit odată cu avionul în sat, toți copiii ne-am adunat în jurul obiectului zburător încercând să înțelegem ce minune mai este și asta”, râde el.

Căsătorit cu nepoata unui militar rus

Istoric de profesie, moș Petru a scris și o carte despre istoria satului, un loc aparte fiindu-i dedicat conacului și proprietarului acestuia. De la el am aflat că Dombrovski a ajuns în Rediul Mare după ce s-a însurat cu nepoata unui locotenent-colonel rus, Ivan Brijozovski, care primise în dar de la țar moșia din acest sat încă în 1812, după Războiul ruso-turc. Brijozovski însă preferase să trăiască în clădirea unei foste cazărmi turcești care se afla pe locul conacului de acum. Conacul a fost construit abia în 1912 de Dombrovski. Iar parcul a fost sădit cu șapte ani mai devreme. Despre Brijozovski, moș Petru a reușit să afle că a fost primul care a adus în Moldova rasa de câini ogar.

„Aflându-se în ospeție la Brijozovski, un boier din Botoșani i-a propus să-i dea mai mulți țigani în schimbul unor ogari. Așa au apărut în satul nostru primii țigani”, ne spune istoricul, adăugând că, din cauza acestui detaliu pe care l-a notat în manuscrisul său, primul caiet cu istoria satului a fost furat de la școală.

„Tare s-au mai supărat țiganii din sat că am scris că au fost schimbați pe niște câini”, explică el.

Dus la Primăria București cu tancul

Despre boierul român, moș Petru ne spune că a contribuit la finisarea construcției primei școli din sat. Tot el a dăruit bisericii din localitate (construită de Brijozovski – n.r.) clopotele care sunt folosite și astăzi. Când au venit sovieticii, el a fost nevoit să se retragă în România, unde a fost ales primar de București (1938-1940). Patru ani mai târziu, în 1944, în fața casei sale din București s-a oprit un tanc sovietic, din el au ieșit mai mulți ofițeri și au discutat ore în șir cu Dombrovski, după care acesta a urcat în tanc și a plecat fără a spune nimic. Două zile mai târziu a revenit acasă și a anunțat că a fost numit din nou primar de București și i-a fost activat gradul de general. Istoricul din Rediul Mare a aflat despre toate acestea de la bucătarul lui Dombrovski, un om din satul lor.

„Din ’44, boierul nu a mai venit pe aici. Mult timp unii oameni din sat țineau corespondență cu cucoana și fiul acesteia, dar nu demult a murit și băiatul. Generalul a murit în 1969. A venit telegramă de la București. Mare jale a fost în sat”, susține bătrânul, precizând că pe timpul când era copil, iar Dumbrovski venea la moșie, în sat nu se auzea vorbă rusească.

Parc de zece hectare

Conacul cu parc al generalului Victor Dombrovski a fost construit în anii 1912-1914 pe o moșie de zece hectare. Conacul include şi un parc dendrologic construit de I. V. Vladislavski-Padalko. Potrivit cercetătorilor de la AŞM, acesta a sădit unul dintre cele mai reuşite landşafturi pe teritorii mici. Legătura tradiţională cu parcul se face prin intermediul unei terase acoperite. Deşi protejat de stat, în ultimii ani din parc au dispărut mai multe specii de plante decorative.

La 11 kilometri de Donduseni, în satul Rediul Mare, se află ansamblul conac-parc al generalului V. Dombrovski, creat între anii 1912-1914 de către horticultorul I. V. Vladislavski-Padalko din Odesa.

Casa, de tipul cottage-ului englez, este centrul compozițional al întregului ansamblu, de la care, aidoma unor petale inegale ale unei enorme flori, se deschid patru poieni care duc spre casa orientată cu câte o fațadă.

Prietenii tăi merită să știe ASTA!