Poveşti de dragoste // Nu fura!

foto simbol

Valentina era vânzătoare, iar Toader electrician. După ce-şi făcea lucrul, cumpăra dulciuri – pretext să treacă pe la Valentina care era casieriţă.

În curând au început să se plimbe împreună prin parc, mergeau la dansuri. S-au căsătorit repede şi femeia a născut un băiat. Îşi puneau mari speranţe în acest copil, îl răsfăţau. Uneori Toader voia să mai scoată cureaua, dar mama se împotrivea crunt.

Anii au trecut, părinţii au îmbătrânit, Andrei a devenit poliţist. După ce s-a căsătorit, a hotărât să meargă în străinătate. Le reproşa părinţilor că nu vrea să stea şi el toată viaţa în cămin.

Însă în Spania, câinii nu stau cu colacii în coadă. La construcţii nu e ca în poliţie. După o jumătate de an, bărbatul a lăsat munca şi stătea pe spatele nevestei.

Femeia l-a lăsat o vreme, dar când a văzut că gluma se îngroaşă l-a ameninţat că nu-i dă mai mult niciun cent. S-a pus pe gânduri.

În stradă a auzit vorbă românească. S-a apropiat de tineri întrebându-i dacă cunosc cumva un loc de muncă. Aceştia i-au propus să intre în gaşca lor că va avea de lucru. Ei activau în zonă, deschizând fraudulos automobile, şi luau tot ce puteau.

La întrebarea nevestei ce job şi-a găsit, Andrei zâmbea şmecher că este secret. Astfel din poliţist, tânărul a ajuns în tabăra adversă – hoţ.

Dar ulciorul nu merge de multe ori la râu. Într-o zi au fost arestaţi toţi, la pachet. Atunci Svetlana a aflat despre „jobul” soţului său. A mers acasă, şi-a luat copilul de la socri, declarându-le că îl părăseşte pe Andrei, deoarece a trecut orice limită a bunului simţ.

Bătrânul tată a făcut infarct la auzul acestor vorbe, iar când peste două luni a aflat că Andrei a fost condamnat la cinci ani de închisoare, a mai făcut un infarct care l-a costat viaţa (Angela U.)