Polițistul cu cruce, în loc de fluier, la gât

Trustia, elegii politikoase

Ieri mă deplasam, la volanul Daciei mele postmoderne, pe șoseaua reabilitată cu ajutorul generos al poporului american, al cărei carosabil te provoacă la viteză prin netezimea sa, când, deodată, am auzit în spate sirena inconfundabilă a poliției rutiere autohtone.

„Creștine, opriți-vă!” – veni porunca prin megafon. Aceasta m-a mirat nespus, semăna a magie, câteva clipe mai înainte nu era nicio mașină în urma mea, nu erau nici tufișuri pe marginea drumului, în spatele cărora să fi putut sta la pândă poliția rutieră, o fi coborât din cer, m-am gândit. Am tras regulamentar pe dreapta, am oprit motorul și m-am pregătit moral pentru orice viraj al destinului.

Mașina poliției, cu crucifix pe capotă, stopă în fața mea. Polițistul ieși din mașină, își făcu semnul crucii și se apropie alene, cu pași măsurați. „Doamne ajută! – spuse el cucernic. - Prin mila celui de Sus, ofițer Ruslan Capbătut, sfintele documente la control, ați depășit viteza permisă pe acest segment de drum!”, insistă polițistul. Avea un baston cruciform, foarte solid și o cruce masivă de aur în loc de fluier la gât.

„Vă referiți la actul de sfințire anuală a mașinii? Poftim. E lipit de parbriz. Polițistul s-a aplecat peste parbriz și a analizat preț de cinci minute cerculețul vișiniu pe care era imprimat „Sfințirea anuală – 2019”. „Nimic nu se face fără voia celui de Sus, domnule ofițer Capbătut, după cum a spus și ministrul vostru, Andrei Năstase. Cât privește viteza… Sfânta scriptură nu stabilește limite de viteză, sfântul proroc Ilie călătorește pe cer în voie, cu viteza tunetului”, l-am readus eu la realitate. „E adevărat, - fu de acord polițistul-cruciat, - regulamentul rutier nu e o creație divină, dar se spune în sfânta scriptură să-i dăm cezarului ce-i a cezarului, creștine”. „Dar se mai spune să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, domnule ofițer. Și ne mai îndeamnă Domnul să iertăm greșiților noștri. Mai cu seamă că nici nu e vina mea, e lucrătura celui necurat, el a apăsat pe accelerator fără voia mea!”, am replicat eu, dându-i de înțeles prin tonalitate că nu sunt un conducător auto sperios. „Ducă-se pe pustii, - își făcu semnul crucii polițistul, – nu-l pomeni pe cornorat. Sfânta rugăciune este de ajutor în asemenea situații. Dar să-i dăm cezarului ce-i a cezarului, creștine, după cum e voia celui de Sus! – repetă polițistul evlavios, și am înțeles că e riscant să-i pun la încercare răbdarea. „Care sunt tarifele cezarului?”, m-am interesat smerit.

Acum stau și mă gândesc dacă nu cumva am dat greș, dacă nu cumva am avut de a face cu întruchiparea necuratului. Aceasta ar explica apariția lui misterioasă pe șosea…

Al vostru anahoret, Ion Buraga